Regulament European 1371/2007

3 decembrie 2009 – Intrarea în vigoare a Regulamentului (CE) nr. 1371/2007 privind drepturile călătorilor din transportul feroviar

„Începând de astăzi, călătorii pe calea ferată din UE beneficiază de noi drepturi”

Rezumatul dispoziţiilor legislative ale UE privind drepturile călătorilor pe calea ferată

1. Completarea spectrului de drepturi de care beneficiază călătorii

După adoptarea regulamentelor care consolidează drepturile pasagerilor din transportul aerian[1], Uniunea Europeană sporeşte acum protecţia şi pentru călătorii pe calea ferată, odată cu intrarea în vigoare, astăzi, a Regulamentului 1371/2007[2].

Acest regulament constituie un pas înainte către implementarea obiectivelor stabilite în temeiul

Comunicării Comisiei intitulate „Consolidarea drepturilor călătorilor în cadrul Uniunii Europene” din 16 februarie 2005[3].

Protecţia călătorilor la nivelul întregului sistem de transport european va fi finalizată odată cu adoptarea de către Parlamentul European şi Consiliu a legislaţiei privind drepturile călătorilor în transportul cu autobuzul şi cu autocarul[4], precum şi în transportul maritim şi pe căile navigabile interioare[5], în legătură cu care Comisia a înaintat propuneri specifice de consolidare la 4 decembrie 2008.

2. Un set unic de drepturi elementare pentru o piaţă unică

Pe de o parte, cel de-al treilea pachet legislativ în domeniul feroviar din 2007 va deschide piaţa pentru transportul feroviar internaţional de călători începând de la 1 ianuarie 2010[6] şi, pe de altă parte, în temeiul aşa-numitului Regulament privind serviciile publice[7], care intră în vigoare tot astăzi, va defini mai bine cadrul juridic şi financiar pentru atribuirea contractelor de servicii publice legate de transportul interior, pentru a asigura cetăţenii că vor primi servicii de calitate în schimbul preţului plătit pentru serviciile de transport public în întreaga Europă.

Într-un astfel de context, al emergenţei unei pieţe unice, măsurile de promovare a drepturilor utilizatorilor sunt esenţiale pentru a oferi consumatorilor o protecţie adecvată pe pieţele care se deschid, iar industriei feroviare condiţii egale de concurenţă, şi pentru a profita astfel pe deplin de beneficiile pieţei integrate a serviciilor de transport feroviar.

3. Drepturi elementare în toate statele membre

Conform Regulamentului 1371/2007 privind drepturile călătorilor din transportul feroviar, în Europa se vor aplica norme minime comune, de exemplu în cazul întârzierii sau anulării trenurilor. În plus, deoarece drepturile nu au niciun sens dacă nu sunt cunoscute de călători, iar aceştia nu ştiu cum să uzeze de ele, societăţile feroviare sunt obligate să informeze călătorii cu

privire la drepturile şi obligaţiile lor şi să instituie comisii de soluţionare a reclamaţiilor.

Cu toate acestea, statele membre pot, în mod transparent şi nediscriminatoriu, să acorde o derogare pentru traficul lor feroviar exclusiv intern pe o perioadă de cel mult cinci ani, care poate fi reînnoită de două ori pentru cel mult cinci ani de fiecare dată (ceea ce înseamnă maxim 15 ani în total), o derogare permanentă pentru serviciile de transport urban, suburban şi regional şi o derogare pe o perioadă de cinci ani, care poate fi reînnoită, în cazul serviciilor feroviare care sunt exploatate în mare parte în afara Comunităţii.

Cu toate acestea, anumite dispoziţii ale regulamentului vor fi obligatorii pentru traficul feroviar din Uniunea Europeană: norme privind disponibilitatea legitimaţiilor de călătorie, prin vânzarea şi rezervarea de legitimaţii de călătorie, responsabilitatea întreprinderilor feroviare în ceea ce priveşte călătorii şi bagajele acestora, un nivel minim de asigurare pentru societăţile feroviare, dreptul la transport pentru călătorii cu mobilitate redusă, informaţii referitoare la accesibilitatea

serviciilor feroviare, precum şi obligaţii privind securitatea personală a călătorilor. Aşadar, printr-o astfel de combinaţie de drepturi esenţiale şi derogări posibile la nivel naţional, regulamentul reuşeşte să concilieze obiectivul de a acorda drepturi elementare călătorilor din întreaga UE cu realitatea existenţei unor condiţii eterogene la nivelul serviciilor feroviare din statele membre.

4. Asistenţă pentru călătorii pe calea ferată care au mobilitate redusă

Legislaţia UE privind drepturile călătorilor pe calea ferată va asigura posibilitatea călătorilor cu mobilitate redusă de a călători într-un mod comparabil cu ceilalţi cetăţeni. Societăţile feroviare şi şefii de gară trebuie să stabilească norme de acces nediscriminatoriu pentru transportul persoanelor cu dizabilităţi şi al persoanelor cu mobilitate redusă, inclusiv, de exemplu, persoanele în vârstă. Societăţile feroviare, vânzătorii de legitimaţii de călătorie şi operatorii turistici sunt, de asemenea, obligaţi să furnizeze informaţii cu privire la accesibilitatea serviciilor de transport feroviar, a condiţiilor de acces şi a motivaţiilor acestora, la cerere.

Societăţile feroviare furnizează persoanelor cu dizabilităţi sau persoanelor cu mobilitate redusă asistenţă gratuită la bordul trenului şi la urcarea şi coborârea din tren. Asistenţa este asigurată cu condiţia ca societatea feroviară, şeful de gară, vânzătorul de legitimaţii de călătorie sau operatorul turistic de la care a fost achiziţionată legitimaţia de călătorie să fie informat asupra nevoilor de asistenţă ale persoanei cu cel puţin 48 de ore înainte ca asistenţa să fie necesitată. Persoana cu dizabilităţi sau persoana cu mobilitate redusă trebuie să se prezinte la punctul desemnat

- la ora indicată (de întreprinderea feroviară sau de şeful gării care acordă asistenţa), care nu va fi cu peste 60 de minute înainte de ora publicată a plecării sau - la ora la care toţi călătorii sunt rugaţi să se prezinte pentru formalităţile de înregistrare (check-in) sau, dacă nu este stipulată nicio oră, cu cel puţin 30 de minute înainte de ora publicată a plecării sau de ora formalităţilor de înregistrare.

Nu există nicio limită financiară în ceea ce priveşte răspunderea întreprinderii feroviare în caz de pierdere sau de avariere a echipamentelor de mobilitate: în acest caz, răspunderea acoperă pierderea sau avarierea totală sau parţială a echipamentelor de mobilitate sau a altor echipamente specifice folosite de persoanele cu dizabilităţi sau de persoanele cu mobilitate redusă.

4. Alte drepturi ale călătorilor pe calea ferată în temeiul regulamentului

Privire de ansamblu asupra noilor drepturi în temeiul regulamentului:

(a) - Informare

Din decembrie 2009, călătorii pe calea ferată din Europa trebuie să fie informaţi pe larg şi în forma cea mai potrivită. Trebuie acordată o atenţie deosebită nevoilor persoanelor cu deficienţe de auz şi/sau de vedere. Aceste informaţii cuprind:

Informaţii anterioare călătoriei:

• Care sunt condiţiile generale aplicabile contractului?

• Care este itinerarul cel mai rapid şi cel mai ieftin?

• Există facilităţi pentru persoanele cu dizabilităţi şi pentru persoanele cu mobilitate redusă, precum şi pentru călătorii cu biciclete la urcarea în tren şi la bordul trenului?

• Sunt disponibile locuri în compartimente pentru fumători şi pentru nefumători, în vagoane de clasa întâi şi de clasa a doua, precum şi în cuşete şi vagoane de dormit?

• Călătoria va fi perturbată sau va avea întârzieri?

• Ce tipuri de servicii sunt oferite la bord? • Unde şi cum pot îmi pot reclama bagajele pierdute şi depune reclamaţia?

Informaţii în timpul călătoriei:

• Care sunt serviciile oferite la bord?

• Care este staţia următoare?

• Are trenul întârziere şi, dacă da, când se preconizează că va ajunge la destinaţie?

• Care sunt principalele legături disponibile?

• Ce trebuie să am în vedere în ceea ce priveşte aspectele de securitate?

(b) - Transportul bicicletelor

Societăţile feroviare trebuie să le permită călătorilor să îşi aducă bicicletele la bordul oricărui tren, dacă acestea sunt uşor de manevrat, dacă nu afectează în mod negativ serviciul de transport feroviar respectiv şi dacă materialul rulant utilizat permite acest lucru.

(c) - Întârzieri şi anulări

Atunci când se poate anticipa o întârziere de cel puţin 60 de minute, călătorul trebuie să dispună imediat de următoarele opţiuni, la alegere:

(i) Rambursarea costului integral al legitimaţiei de călătorie sau doar pentru partea neefectuată a călătoriei şi pentru cea deja efectuată în cazul în care călătoria nu mai serveşte niciunui scop în relaţie cu planul iniţial de deplasare al călătorului. De asemenea, în acest caz călătorul are dreptul la un serviciu de transport înapoi la primul punct de plecare, în termenul cel mai scurt.

(ii) Continuarea călătoriei sau modificarea itinerarului spre destinaţia finală, în condiţii comparabile de transport şi în termenul cel mai scurt sau la o dată ulterioară, la alegerea călătorului.

În cazul în care călătorul îşi continuă deplasarea în ciuda întârzierii, acesta are dreptul la o despăgubire.

Despăgubirea minimă pentru întârzieri este :

25 % din preţul legitimaţiei de călătorie pentru o întârziere între 60 şi 119 minute,

50 % din preţul legitimaţiei de călătorie pentru o întârziere de cel puţin 120 de minute.

Despăgubirea pentru preţul legitimaţiei de călătorie se plăteşte în termen de o lună de la depunerea cererii de despăgubire. Călătorul nu are dreptul la despăgubire în anumite condiţii, dacă de exemplu anularea, întârzierea sau legătura ratată a fost cauzată de circumstanţe pe care transportatorul nu le-a putut evita, deşi a luat toate măsurile necesare în situaţia respectivă. Societatea de transport are datoria de a informa călătorii cu privire la întârzierile şi anulările trenurilor imediat ce o astfel de informaţie este disponibilă.

În cazul oricărei întârzieri de cel puţin 60 de minute, călătorilor trebuie să li se ofere mâncare şi băuturi răcoritoare gratuite, în funcţie de timpul de aşteptare.

De asemenea, societatea feroviară trebuie să ofere cazare gratuită la hotel sau în altă parte, precum şi transportul între gară şi locul de cazare, în cazurile în care, din cauza întârzierii, este necesară o şedere de una sau mai multe nopţi. Dacă trenul este blocat pe calea ferată, societatea feroviară trebuie să asigure transportul de la tren până la gară, până la un alt punct de plecare sau până la destinaţia finală a serviciului oferit, acolo unde şi atunci când acest lucru este fizic posibil. Dacă serviciul feroviar nu mai poate fi continuat, societatea trebuie să organizeze, cât mai rapid posibil, servicii alternative de transport.

(d) - Plăţi în avans

Dacă un călător este omorât sau vătămat în timpul unui accident feroviar, societatea feroviară trebuie, în termen de 15 zile, să efectueze plăţi care să acopere costurile pentru nevoile imediate ale călătorului afectat sau ale persoanelor aflate în întreţinerea sa, aceste plăţi fiind de cel puţin 21 000 EUR în cazul decesului călătorului.

5. Prevederea posibilităţii de reclamaţie pentru călătorii pe calea ferată

Societăţile feroviare sunt obligate să instituie un mecanism de soluţionare a reclamaţiilor cu privire la drepturile şi obligaţiile prevăzute în regulament şi să disemineze pe scară largă în rândul călătorilor coordonatele de contact şi limba sau limbile de lucru ale acestui organism pentru reclamaţii.

Reclamaţiile trebuie să primească răspuns în termen de o lună sau, în cazuri justificate, călătorul trebuie informat cu privire la data preconizată a răspunsului la reclamaţie, care nu poate fi mai târziu de trei luni de la depunerea acesteia.

6. Organismele naţionale de punere în aplicare

În fiecare stat membru va exista un organism independent („organismul naţional de punere în aplicare”), responsabil cu punerea în aplicare a regulamentului, la care călătorii pot depune reclamaţii şi care va asigura călătorilor pe calea ferată respectarea deplină a drepturilor lor în temeiul regulamentului, monitorizând respectarea de către întreprinderile feroviare, şefii de gară şi vânzătorii de legitimaţii de călătorie a dispoziţiilor acestuia şi aplicând sancţiuni, acolo unde este cazul.

7. Extinderea drepturilor şi obligaţiilor călătorilor prevăzute de Convenţia COTIF pentru serviciile de transport feroviar internaţional de călători la serviciile de transport feroviar de călători interne şi urbane, suburbane şi regionale.

- Consolidarea drepturilor călătorilor pe calea ferată se bazează pe sistemul dreptului internaţional existent în această privinţă, prevăzut în apendicele A – „Reguli uniforme privind

Contractul de transport feroviar internaţional de călători şi bagaje” (CIV) la Convenţia privind

transporturile feroviare internaţionale (COTIF) din 9 mai 1980, astfel cum a fost modificată prin Protocolul de modificare a Convenţiei privind transporturile feroviare internaţionale din 3 iunie 1999 (Protocolul din 1999).

- În fapt, cu excepţia cazurilor în care statele membre au decis să utilizeze derogări, regulamentul extinde domeniul de aplicare al acestei convenţii, care se referă doar la serviciile feroviare internaţionale, la serviciile de transport feroviar de călători interne şi urbane, suburbane şi regionale, furnizate de una sau mai multe întreprinderi licenţiate în conformitate cu Directiva 95/18/CE.

- Practic[8], regulile generale şi drepturile şi obligaţiile călătorilor care sunt cuprinse în Convenţia COTIF şi care fac obiectul acestei „extinderi” sunt următoarele:

A. Reguli privind condiţiile/termenii generali de referinţă (inclusiv încheierea şi executarea) ai contractului de transport

1.1 În general

- definirea contractului de transport şi definirea legitimaţiei de călătorie ca dovezi prima facie ale încheierii şi conţinutului contractului;

- legitimaţii de călătorie: forma şi conţinutul obligatoriu, transferabilitatea legitimaţiei de călătorie, posibilitatea emiterii legitimaţiilor de călătorie sub forma înregistrării electronice a datelor;

- obligativitatea plăţii în avans a serviciului de transport de către călător şi condiţiile de rambursare a preţului legitimaţiei de călătorie; - obligaţia călătorului de a se afla în posesia unei legitimaţii de călătorie valabile pe parcursul călătoriei şi obligaţia de a plăti o suprataxă în cazul în care nu prezintă, la cerere, o legitimaţie

de călătorie valabilă, precum şi întreruperea călătoriei în cazul în care refuză să plătească suprataxa; alte cazuri de excludere de la serviciul de transport (dacă reprezintă un pericol pentru siguranţă, dacă îi deranjează pe ceilalţi călători);

- obligaţia călătorului de a respecta formalităţile vamale şi alte formalităţi administrative;

- obligaţia întreprinderii feroviare de a certifica pe legitimaţia de călătorie anulările sau legăturile pierdute.

1.2 Condiţii privind transportul bagajelor de mână, al animalelor, al bagajelor înregistrate, al vehiculelor

- dispoziţii comune: bagaje de mână şi animale acceptate, obligaţia de a transporta bunurile periculoase în conformitate cu normele privind transportul mărfurilor periculoase pe calea ferată (RID);

- dreptul transportatorului de a examina articolele şi animalele transportate şi de a impune plata costurilor de inspecţie de către călător în cazul nerespectării condiţiilor contractuale;

- obligaţia călătorului de a respecta formalităţile vamale şi alte formalităţi administrative;

- obligaţia călătorului de a-şi supraveghea propriile bagaje de mână şi propriile animale;

- încredinţarea bagajelor înregistrate şi obligaţia de a furniza un buletin de bagaj înregistrat, care reprezintă dovada prima facie a obligaţiei de transport; prezumţia că bagajul se află în bună stare şi corespunde datelor înregistrate pe buletinul de bagaj înregistrat; norme privind conţinutul obligatoriu al buletinului de bagaj;

- înregistrarea bagajelor la prezentarea unei legitimaţii de călătorie valabile; obligaţia călătorului de a plăti în momentul înregistrării taxa de transport pentru bagajul înregistrat;

obligaţia călătorului de a indica pe fiecare bagaj înregistrat numele şi adresa sa, precum şi destinaţia; dreptul călătorului de a dispune de bagajele înregistrate la prezentarea buletinului de

bagaj înregistrat; deţinătorul buletinului de bagaj înregistrat poate refuza să accepte bagajul dacă transportatorul nu dă curs solicitării sale de a efectua o verificare a bagajului înregistrat în vederea constatării unor presupuse prejudicii;

- transportul vehiculelor: obligaţiile contractuale privind transportul vehiculelor trebuie stabilite printr-un buletin de transport emis călătorului; conţinutul obligatoriu al buletinului de transport.

B. Norme privind:

1. răspunderea întreprinderii feroviare în caz de: (a) deces sau vătămare corporală a călătorilor; (b) întârzieri, anulări, pierderea legăturilor; (c) daune produse bagajelor de mână, animalelor, bagajelor înregistrate şi vehiculelor;

2. exercitarea drepturilor de către călător;

3. raporturile dintre transportatori.

1. Răspundere întreprinderii feroviare

(a) Răspunderea în caz de deces sau de vătămare corporală a călătorilor

- Transportatorul este răspunzător pentru pierderea sau dauna rezultată din decesul, vătămarea corporală sau orice alt prejudiciu adus integrităţii fizice sau psihice a călătorului, cauzat(ă) de un accident survenit în cursul exploatării feroviare în timp ce călătorul se afla în vehiculele feroviare ori intra sau ieşea din acestea.

- Transportatorul este exonerat de această răspundere: (a) dacă accidentul a fost cauzat de circumstanţe independente de exploatarea feroviară sau din cauza comportamentului unui terţ, pe care transportatorul nu le putea evita, în ciuda îndeplinirii diligenţelor cerute de circumstanţele specifice ale cazului în speţă, şi ale căror consecinţe nu le putea preîntâmpina. O altă întreprindere care utilizează aceeaşi infrastructură feroviară nu este considerată un terţ;

(b) în măsura în care accidentul este din culpa călătorului.

- În cazul în care un transport reglementat de un contract de transport unic este efectuat de transportatori succesivi, este răspunzător, în cazul decesului şi al vătămării corporale a călătorilor, transportatorul căruia îi revine, prin contractul de transport, prestarea serviciului de transport în cursul căruia a avut loc accidentul.

- În caz de deces al călătorului, despăgubirea cuprinde toate costurile necesare în urma decesului, în special cele pentru transportul corpului şi cheltuielile de înmormântare.

- Dacă prin decesul unui călător persoanele faţă de care acesta avea o obligaţie de întreţinere în baza legii sunt lipsite de sprijinul acestuia, persoanele vizate sunt de asemenea despăgubite pentru această pierdere.

- În caz de vătămare corporală sau de orice alt prejudiciu adus integrităţii fizice sau psihice a călătorului, despăgubirile cuprind: (a) toate costurile necesare, în special cele legate de tratament şi de transport;

(b) despăgubirea pentru pierderea financiară cauzată de incapacitatea de muncă totală sau parţială sau de sporirea necesităţilor.

- Valoarea despăgubirilor care trebuie acordate se stabileşte în conformitate cu legislaţia naţională.

Cu toate acesta, limita superioară per călător se stabileşte la 175 000 de unităţi de cont, atunci când legislaţia naţională prevede o limită superioară mai mică decât valoarea respectivă.

(b) Răspunderea în caz de anulare, de întârziere a trenurilor sau de pierdere a legăturii

- Transportatorul este răspunzător faţă de călător pentru pierderile sau daunele survenite în urma faptului că, din cauza anulării sau a întârzierii unui tren sau din cauza pierderii unei legături, acesta din urmă nu îşi poate continua călătoria în aceeaşi zi.

- Despăgubirile cuprind costurile rezonabile de cazare, precum şi costurile rezonabile datorate necesităţii de a informa persoanele care îl aşteptau pe călător.

- Transportatorul este exonerat de această răspundere atunci când anularea, întârzierea sau pierderea legăturii se datorează uneia din cauzele următoare:

(a) circumstanţe independente de exploatarea feroviară sau un comportament al unui terţ pe care operatorul de transport nu le putea evita, în ciuda îndeplinirii diligenţelor cerute de circumstanţele specifice ale cazului în speţă, şi ale căror consecinţe nu le putea preîntâmpina;

(b) atunci când este din culpa călătorului.

(c) Răspunderea în cazul daunelor produse bagajelor de mână, animalelor, bagajelor înregistrate şi vehiculelor

- În caz de deces sau vătămare corporală a călătorilor, transportatorul este de asemenea răspunzător pentru pierderea sau paguba rezultată din pierderea totală sau parţială sau deteriorarea obiectelor pe care călătorul le avea fie asupra sa, fie cu el sub formă de bagaje de mână. Într-un asemenea caz, transportatorul trebuie să ofere compensaţii în valoare de maximum 1 400 de unităţi de cont per călător.

- În alte cazuri, transportatorul nu este răspunzător pentru pierderea totală sau parţială sau deteriorarea obiectelor, a bagajelor de mână sau a animalelor a căror supraveghere era în sarcina călătorului, cu excepţia cazului în care această pierdere sau deteriorare este din vina transportatorului.

- Transportatorul este răspunzător pentru pierderile sau daunele rezultate în urma pierderii totale sau parţiale sau a deteriorării bagajelor înregistrate.

- Transportatorul este exonerat de această răspundere în măsura în care pierderea, deteriorarea sau întârzierea livrării s-a datorat unei abateri a călătorului şi în măsura în care pierderea sau deteriorarea este cauzată de riscurile speciale inerente uneia sau mai multora din circumstanţele următoare:

(a) absenţa ambalajului sau ambalare inadecvată;

(b) natura specială a bagajelor;

(c) expedierea ca bagaje a obiectelor neacceptate la transport.

 

- Dacă un transport reglementat de un contract unic este realizat de transportatori succesivi, fiecare transportator, prin preluarea bagajului cu buletinul de bagaj înregistrat sau a vehiculului cu buletinul de transport, devine responsabil pentru transportul acestora pe întregul traseu, până la livrare.

- În cazul în care transportatorul a încredinţat efectuarea parţială sau integrală a transportului unui transportator înlocuitor, transportatorul rămâne totuşi răspunzător pentru întregul transport.

- În caz de pierdere totală sau parţială a bagajelor înregistrate, transportatorul trebuie să plătească, în afara tuturor celorlalte despăgubiri: (a) dacă valoarea pierderii sau a pagubei suferite este dovedită, o despăgubire egală cu valoarea respectivă, dar care să nu depăşească 80 de unităţi de cont pe kilogram de masă brută lipsă sau 1 200 de unităţi de cont pe bagaj;

(b) dacă valoarea pierderii sau a pagubei suferite nu este dovedită, o despăgubire forfetară de 20 de unităţi de cont pe kilogram de masă brută lipsă sau de 300 de unităţi de cont pe bagaj. - În caz de deteriorare a bagajelor înregistrate, transportatorul trebuie sa plătească o despăgubire echivalentă cu deprecierea bagajelor.

- În caz de întârziere la livrare a bagajelor înregistrate, transportatorul trebuie să plătească, pentru fiecare perioadă integrală de 24 de ore de la solicitarea livrării, dar maximum 14 zile:

(a) o despăgubire egală cu valoarea pierderii sau a pagubei dovedite de călător, până la maxim 0,80 de unităţi de cont pe kilogram de masă brută lipsă a bagajelor sau 14 unităţi de cont pe bagaj livrat cu întârziere;

(b) În cazul în care călătorul nu poate prezenta o dovadă a pierderii sau a pagubei, compensaţia se va ridica la 0,14 unităţi de cont pe kilogram de masă brută lipsă a bagajelor sau 2,80 unităţi de cont pe bagaj.

- Întârzieri la încărcarea unui vehicul, pierderea parţială sau totală a vehiculului: în cazul unei întârzieri la încărcarea sau la livrarea unui vehicul datorate unei cauze imputabile transportatorului, acesta trebuie să plătească despăgubiri care nu depăşesc valoarea preţului de transport.

- Dacă, în caz de întârziere la încărcare datorată unei cauze imputabile transportatorului, călătorul optează să renunţe la contractul de transport, preţul transportului îi este rambursat.

- În caz de pierdere totală sau parţială a unui vehicul, compensaţia care trebuie plătită călătorului se calculează pe baza valorii uzuale a vehiculului, dar până la un prag maxim de 8 000 de unităţi de cont.

2. Exercitarea drepturilor de către călător: cereri de despăgubire şi dreptul la acţiune în justiţie

- Constatarea unei deteriorări sau pierderi parţiale: Atunci când se descoperă sau se presupune deteriorarea sau pierderea parţială a unui obiect transportat în sarcina transportatorului (bagaje, vehicule), transportatorul trebuie să întocmească fără întârziere şi, dacă este posibil, în prezenţa călătorului, un raport în care se precizează starea în care se află obiectul, amploarea deteriorării sau pierderii, cauza acesteia şi ora la care a survenit. O copie a acestui raport trebuie oferită gratuit călătorului.

Cereri de despăgubire: ca regulă, cererile de despăgubire referitoare la răspunderea transportatorului în caz de deces sau de vătămare corporală a călătorilor trebuie adresate în scris transportatorului împotriva căruia poate fi introdusă o acţiune în justiţie.

Acţiuni în justiţie: ca regulă, acţiunile în justiţie bazate pe răspunderea transportatorului în caz de deces sau de vătămare corporală a călătorilor pot fi introduse doar împotriva transportatorului căruia îi revine obligaţia, în temeiul contractului de transport, de a furniza serviciul de transport în cursul căruia a survenit accidentul.

- Ca regulă, orice drept de acţiune în justiţie bazată pe răspunderea transportatorului în caz de deces sau de vătămare corporală a călătorilor se stinge dacă persoana îndreptăţită nu semnalează accidentul, în termen de 12 luni de la data constatării pierderii sau a pagubei, unuia dintre transportatorii căruia îi poate fi prezentată o cerere de despăgubire.

- Termenul de prescripţie a acţiunii în justiţie pentru despăgubiri bazate pe răspunderea transportatorului în caz de deces sau de vătămare corporală a călătorilor este: (a) în cazul unei acţiuni în justiţie introduse de un călător, trei ani începând din ziua următoare accidentului;

(b) ca regulă, în cazul altor persoane îndreptăţite să introducă acţiunea în justiţie, trei ani începând din a doua zi după decesul călătorului, fără ca acest termen să poată totuşi depăşi cinci ani din ziua următoare accidentului; suspendarea şi încetarea termenului de prescripţie sunt reglementate de legislaţia naţională.

3. Raporturile dintre transportatori

- Orice transportator care a încasat o taxă de transport trebuie să plătească transportatorilor interesaţi partea care le revine din taxa respectivă.

- Un transportator care a plătit compensaţii are dreptul la recurs împotriva transportatorilor care au participat la transport. În special atunci când pierderea sau paguba a fost cauzată de mai mulţi transportatori, fiecare dintre aceştia răspunde pentru pierderea sau paguba pe care a provocat-o; dacă nu se poate face o astfel de distincţie, compensaţia trebuie să fie repartizată între transportatori.

Pentru informaţii suplimentare

Mai multe informaţii cu privire la drepturile călătorilor pe calea ferată pot fi găsite la adresa: http://ec.europa.eu/transport/passengers/rail/rail_en.htm

 


[1] Regulamentul (CE) nr. 889/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 mai 2002 de modificare a Regulamentului Consiliului (CE) nr. 2027/97 privind răspunderea operatorilor de transport aerian în caz de accidente; Regulamentul (CE) nr. 261/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 februarie 2004 de stabilire a unor norme comune în materie de compensare și de asistență a pasagerilor în eventualitatea refuzului la îmbarcare și anulării sau

întârzierii prelungite a zborurilor și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 295/91; Regulamentul (CE) nr. 1107/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 5 iulie 2006 privind drepturile persoanelor cu handicap și ale persoanelor cu mobilitate redusă pe durata

călătoriei pe calea aerului.

[2] Regulamentul (CE) nr. 1371/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 octombrie 2007 privind drepturile și obligațiile călătorilor din transportul feroviar.

[3] Comunicarea Comisiei către Parlamentul European și Consiliu intitulată „Consolidarea drepturilor călătorilor în cadrul Uniunii Europene” [COM(2005) 46 final – nepublicată în Jurnalul Oficial].

[4] Propunere de Regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind drepturile călătorilor din transportul cu autobuzul și autocarul și de modificare a Regulamentului (CE)

nr. 2006/2004 privind cooperarea dintre autoritățile naționale responsabile [COM(2008) 817].

[5] Propunere de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind drepturile persoanelor care călătoresc pe mare și pe căi navigabile interioare și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 privind cooperarea dintre autoritățile naționale însărcinate

să asigure aplicarea legislației în materie de protecție a consumatorului [COM(2008) 816].

[6] Directiva 2007/58/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2007 de modificare a Directivei 91/440/CEE a Consiliului privind dezvoltarea căilor ferate comunitare

și a Directivei 2001/14/CE privind alocarea capacităților de infrastructură feroviară și tarifarea utilizării infrastructurii feroviare.

[7] Regulamentul (CE) nr. 1370/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 octombrie 2007 privind serviciile publice de transport feroviar și rutier de călători și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 1191/69 și nr. 1107/70 ale Consiliului

[8] Sinteza/„lista” prezentată nu este nici exhaustivă, nici completă. Se face trimitere la anexa I la

Regulamentul 1371/2007.

CMS Design - Joomla Wordpress Templates