Regulamentul 782/29-apr-2021 privind drepturile şi obligaţiile călătorilor din transportul feroviar
CAPITOLUL I:DISPOZIŢII GENERALE
Art. 1: Obiect şi obiective
Pentru a asigura protecţia efectivă a călătorilor şi a încuraja călătoriile pe calea ferată, prezentul regulament stabileşte norme aplicabile transportului feroviar cu privire la:
(a)nediscriminarea între călători în ceea ce priveşte condiţiile de transport şi furnizarea legitimaţiilor de transport;
(b)răspunderea întreprinderilor feroviare şi obligaţiile lor în materie de asigurare a călătorilor şi a bagajelor acestora;
(c)drepturile călătorilor în cazul unui accident care se produce în urma utilizării serviciilor feroviare şi care conduce la decesul sau la vătămarea corporală a călătorilor ori la pierderea sau deteriorarea bagajelor acestora;
(d)drepturile călătorilor în cazul unei perturbări, cum ar fi anularea sau întârzierea, inclusiv dreptul acestora la despăgubiri;
(e)informaţiile minime şi exacte, inclusiv în ceea ce priveşte emiterea legitimaţiilor de transport, care trebuie puse la dispoziţia călătorilor într-un format accesibil şi în timp util;
(f)nediscriminarea şi acordarea de asistenţă persoanelor cu handicap şi persoanelor cu mobilitate redusă;
(g)determinarea şi monitorizarea standardelor de calitate a serviciilor şi gestionarea riscurilor care ar putea afecta siguranţa personală a călătorilor;
(h)gestionarea plângerilor;
(i)normele generale în materie de aplicare a legii.
Art. 2: Domeniul de aplicare
(1)Prezentul regulament se aplică serviciilor şi călătoriilor feroviare internaţionale şi interne pe întreg teritoriul Uniunii, oferite de una sau mai multe întreprinderi feroviare care au obţinut licenţa în conformitate cu Directiva 2012/34/UE a Parlamentului European şi a Consiliului (10).
(10)Directiva 2012/34/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 21 noiembrie 2012 privind instituirea spaţiului feroviar unic european (JO L 343, 14.12.2012, p. 32).
(2)Statele membre pot exclude din domeniul de aplicare al prezentului regulament serviciile care sunt exploatate strict pentru utilizări istorice sau turistice. Derogarea respectivă nu se aplică în ceea ce priveşte articolele 13 şi 14.
(3)Derogările acordate în conformitate cu articolul 2 alineatele (4) şi (6) din Regulamentul (CE) nr. 1371/2007 înainte de 6 iunie 2021 rămân valabile până la data la care derogările respective expiră. Derogările acordate în conformitate cu articolul 2 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 1371/2007 înainte de 6 iunie 2021 rămân valabile până la 7 iunie 2023.
(4)Înainte de expirarea unei derogări acordate serviciilor de transport feroviar intern de călători în temeiul articolului 2 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 1371/2007, statele membre pot acorda acestor servicii de transport feroviar intern de călători derogări de la aplicarea articolelor 15, 17 şi 19, a articolului 20 alineatul (2) literele (a) şi (b), precum şi a articolului 30 alineatul (2) din prezentul regulament pentru o perioadă suplimentară de cel mult cinci ani.
(5)Până la 7 iunie 2030, statele membre pot să prevadă că articolul 10 nu se aplică în cazul în care nu este fezabil din punct de vedere tehnic ca un administrator de infrastructură să comunice informaţii în timp real în sensul articolului 10 alineatul (1) oricărei întreprinderi feroviare, oricărui vânzător de legitimaţii de transport, operator de turism sau gestionar de gară. Cel puţin la fiecare doi ani, statele membre reevaluează măsura în care comunicarea acestor informaţii este fezabilă din punct de vedere tehnic.
(6)Sub rezerva alineatului (8), statele membre pot excepta următoarele servicii de la aplicarea prezentului regulament:
a)serviciile de transport feroviar urban, suburban ori regional de călători;
b)serviciile de transport feroviar internaţional de călători în cazul cărora o parte importantă, incluzând cel puţin o oprire programată într-o gară, este efectuată în afara Uniunii.
(7)Statele membre informează Comisia cu privire la derogările acordate în temeiul alineatelor (2), (4), (5) şi (6) şi prezintă motivele pentru aceste derogări.
(8)Derogările acordate în conformitate cu alineatul (6) litera (a) nu se aplică în ceea ce priveşte articolele 5, 11, 13, 14, 21, 22, 27 şi 28.
În cazul în care derogările respective privesc servicii de transport feroviar regional de călători, acestea nu se aplică nici în ceea ce priveşte articolele 6 şi 12, articolul 18 alineatul (3) şi capitolul V.
Prin excepţie de la cel de al doilea paragraf de la prezentul alineat, derogările de la aplicarea articolului 12 alineatul (1) şi a articolului 18 alineatul (3), acordate serviciilor de transport feroviar regional de călători, se pot aplica până la 7 iunie 2028.
Art. 3: Definiţii
În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiţii:
1."întreprindere feroviară" înseamnă o întreprindere feroviară în înţelesul definiţiei de la articolul 3 punctul 1 din Directiva 2012/34/UE;
2."administrator de infrastructură" înseamnă un administrator de infrastructură în înţelesul definiţiei de la articolul 3 punctul 2 din Directiva 2012/34/UE;
3."gestionar de gară" înseamnă entitatea organizaţională dintr-un stat membru care a fost însărcinată cu gestionarea uneia sau mai multor gări feroviare şi care poate fi administratorul de infrastructură;
4."operator de turism" înseamnă un organizator sau un comerciant cu amănuntul în înţelesul definiţiilor de la articolul 3 punctele 8 şi 9 din Directiva (UE) 2015/2302 a Parlamentului European şi a Consiliului (11), altul decât o întreprindere feroviară;
(11)Directiva (UE) 2015/2302 a Parlamentului European şi a Consiliului din 25 noiembrie 2015 privind pachetele de servicii de călătorie şi serviciile de călătorie asociate, de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 şi a Directivei 2011/83/UE ale Parlamentului European şi ale Consiliului şi de abrogare a Directivei 90/314/CEE a Consiliului (JO L 326, 11.12.2015, p. 1).
5."vânzător de legitimaţii de transport" înseamnă orice comerciant cu amănuntul de servicii de transport feroviar care vinde legitimaţii de transport, inclusiv bilete directe, pe baza unui contract sau a unei alte înţelegeri între comerciantul cu amănuntul şi una sau mai multe întreprinderi feroviare;
6."contract de transport" înseamnă un contract de transport feroviar, contra cost sau gratuit, între o întreprindere feroviară şi un călător, în vederea prestării unuia sau mai multor servicii de transport;
7."legitimaţie de transport" înseamnă o dovadă valabilă a încheierii unui contract de transport, indiferent de forma acesteia;
8."rezervare" înseamnă o autorizaţie, pe hârtie sau în format electronic, care dă drept la transport pe baza planului personalizat de transport confirmat anterior;
9."bilet direct" înseamnă un bilet direct, în înţelesul definiţiei de la articolul 3 punctul 35 din Directiva 2012/34/UE;
10."serviciu" înseamnă un serviciu de transport feroviar de călători efectuat între gări în conformitate cu un orar, inclusiv serviciile de transport oferite pentru redirecţionare;
11."călătorie" înseamnă transportul unui călător între o gară de plecare şi o gară de sosire;
12."serviciu de transport feroviar intern de călători" înseamnă un serviciu feroviar pentru transportul de călători care nu traversează frontiera unui stat membru;
13."serviciu de transport feroviar urban şi suburban de călători" înseamnă un serviciu de transport feroviar de călători în înţelesul de la articolul 3 punctul 6 din Directiva 2012/34/UE;
14."serviciu de transport feroviar regional de călători" înseamnă un serviciu de transport feroviar de călători în înţelesul de la articolul 3 punctul 7 din Directiva 2012/34/UE;
15."serviciu de lung parcurs de transport feroviar de călători" înseamnă un serviciu feroviar pentru transportul de călători care nu este un serviciu de transport feroviar urban, suburban sau regional de călători;
16."serviciu de transport feroviar internaţional de călători" înseamnă un serviciu de transport feroviar de călători în cadrul căruia trenul traversează cel puţin o frontieră a unui stat membru şi al cărui scop principal este acela de a transporta călători între staţii aflate în state membre diferite sau aflate într-un stat membru şi o ţară terţă;
17."întârziere" înseamnă intervalul de timp dintre ora la care călătorul trebuia să ajungă, în conformitate cu orarul publicat, şi ora sa de sosire reală sau preconizată la gara de destinaţie finală;
18."sosire" înseamnă momentul în care uşile trenului sunt deschise la peronul de destinaţie şi debarcarea este permisă;
19."permis de călătorie" sau "abonament" înseamnă o legitimaţie pentru un număr nelimitat de călătorii care permite titularului autorizat să călătorească pe calea ferată, în decursul unei perioade specificate, pe o anumită rută sau reţea;
20."legătură pierdută" înseamnă o situaţie în care un călător pierde unul sau mai multe servicii în decursul unei călătorii feroviare, vândute sub forma unui bilet direct, ca urmare a întârzierii sau anulării unuia sau mai multor servicii anterioare, sau a plecării unui serviciu înainte de ora planificată a plecării;
21."persoană cu handicap" şi "persoană cu mobilitate redusă" înseamnă orice persoană prezentând o deficienţă fizică, mentală, intelectuală sau senzorială, permanentă sau temporară, care, în combinaţie cu diverse obstacole, poate împiedica persoana respectivă să utilizeze în mod integral şi eficace transporturile, în condiţii de egalitate cu alţi călători sau a cărei mobilitate atunci când foloseşte transporturile este redusă din cauza vârstei;
22."gară" înseamnă un loc situat pe o cale ferată unde un serviciu de transport feroviar de călători poate începe, poate opri sau se poate încheia.
CAPITOLUL II:CONTRACTUL DE TRANSPORT, INFORMAŢII ŞI LEGITIMAŢII DE TRANSPORT
Art. 4: Contractul de transport
Sub rezerva dispoziţiilor prezentului capitol, încheierea şi executarea unui contract de transport, precum şi furnizarea de informaţii şi de legitimaţii de transport sunt reglementate de dispoziţiile titlurilor II şi III din anexa I.
Art. 5: Condiţii contractuale şi tarife nediscriminatorii
Fără a aduce atingere tarifelor sociale, întreprinderile feroviare, vânzătorii de legitimaţii de transport sau operatorii de turism oferă publicului larg condiţii contractuale şi tarife fără a discrimina călătorii, în mod direct sau indirect, pe baza cetăţeniei sau a locului în care este stabilit(ă) în Uniune întreprinderea feroviară ori vânzătorul de legitimaţii de transport sau operatorul de turism.
Primul paragraf de la prezentul articol se aplică întreprinderilor feroviare şi vânzătorilor de legitimaţii de transport şi atunci când acceptă rezervări din partea călătorilor în conformitate cu articolul 11.
Art. 6: Biciclete
(1)Sub rezerva restricţiilor menţionate la alineatul (3) şi, după caz, la un cost rezonabil, călătorii au dreptul să ia biciclete la bordul trenului.
În trenurile pentru care este obligatorie o rezervare, trebuie să se poată efectua o rezervare pentru transportul unei biciclete.
În cazul în care un călător a făcut o rezervare pentru o bicicletă, iar transportul bicicletei este refuzat fără un motiv justificat, călătorul are dreptul la redirecţionare sau la rambursare în conformitate cu articolul 18, la despăgubiri în conformitate cu articolul 19 şi la asistenţă în conformitate cu articolul 20 alineatul (2).
(2)În cazul în care la bordul trenului sunt disponibile locuri pentru biciclete, călătorii îşi depun bicicletele în astfel de locuri. În cazul în care nu sunt disponibile astfel de locuri, călătorii îşi supraveghează bicicletele şi fac toate eforturile rezonabile să se asigure că bicicletele lor nu provoacă nicio vătămare sau prejudiciu altor călători, echipamentelor de mobilitate, bagajelor sau operaţiunilor feroviare.
(3)Întreprinderile feroviare pot restrânge dreptul călătorilor de a lua biciclete la bordul trenului din motive de siguranţă sau de exploatare, în special din cauza restricţiilor de capacitate din timpul orelor de vârf, sau în cazul în care materialul rulant nu permite acest lucru. Întreprinderile feroviare pot, de asemenea, să restricţioneze transportul bicicletelor în funcţie de greutatea şi dimensiunile acestora. Întreprinderile feroviare publică pe site-urile lor oficiale de internet condiţiile pentru transportul bicicletelor, inclusiv informaţii actualizate privind capacitatea disponibilă, prin utilizarea aplicaţiilor telematice menţionate în Regulamentul (UE) nr. 454/2011.
(4)La iniţierea procedurilor de achiziţii pentru material rulant nou sau la realizarea unei modernizări semnificative a materialului rulant existent care necesită o nouă autorizaţie de introducere pe piaţă a vehiculului în temeiul articolului 21 alineatul (12) din Directiva (UE) 2016/797 a Parlamentului European şi a Consiliului (12), întreprinderile feroviare se asigură că compunerile trenurilor în care este utilizat materialul rulant în cauză sunt dotate cu un număr adecvat de locuri pentru biciclete. Prezentul paragraf nu se aplică vagoanelor restaurant, vagoanelor de dormit sau vagoanelor cuşetă.
(12)Directiva (UE) 2016/797 a Parlamentului European şi a Consiliului din 11 mai 2016 privind interoperabilitatea sistemului feroviar în Uniunea Europeană (JO L 138, 26.5.2016, p. 44).
Întreprinderile feroviare stabilesc un număr adecvat de locuri pentru biciclete ţinând cont de dimensiunea compunerii trenului, de tipul serviciului şi de cererea de transport de biciclete. Numărul adecvat de locuri pentru biciclete este determinat în planurile menţionate la alineatul (5). În cazul în care nu există astfel de planuri sau planurile nu determină un astfel de număr, fiecare compunere a trenului dispune de cel puţin patru locuri pentru biciclete.
Statele membre pot să stabilească un număr mai mare de patru locuri ca fiind numărul minim adecvat pentru anumite tipuri de servicii, iar în acest caz, se aplică numărul respectiv în locul numărului determinat în conformitate cu al doilea paragraf.
(5)Întreprinderile feroviare pot să întocmească şi să actualizeze planuri pentru extinderea şi îmbunătăţirea transportului de biciclete, precum şi alte soluţii care să încurajeze utilizarea combinată a transportului feroviar şi a bicicletelor.
Autorităţile competente în înţelesul definiţiei de la articolul 2 litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 1370/2007 al Parlamentului European şi al Consiliului (13) pot să întocmească astfel de planuri pentru serviciile furnizate în temeiul unor contracte de servicii publice. Statele membre pot impune întocmirea unor astfel de planuri de către autorităţile competente respective sau de către întreprinderile feroviare care îşi desfăşoară activitatea pe teritoriul lor.
(13)Regulamentul (CE) nr. 1370/2007 al Parlamentului European şi al Consiliului din 23 octombrie 2007 privind serviciile publice de transport feroviar şi rutier de călători şi de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 1191/69 şi (CEE) nr. 1107/70 ale Consiliului (JO L 315, 3.12.2007, p. 1).
(6)Planurile menţionate la alineatul (5) sunt întocmite în urma consultării publicului şi a organizaţiilor reprezentative relevante. Planurile respective se publică pe site-ul de internet al întreprinderii feroviare sau al autorităţii competente, după caz.
Art. 7: Inadmisibilitatea exonerării şi indicarea limitărilor
(1)Obligaţiile faţă de călători în temeiul prezentului regulament nu pot face obiectul unei limitări sau exonerări, în special printr-o derogare sau o clauză restrictivă cuprinsă în contractul de transport. Orice condiţii contractuale care au drept scop, direct sau indirect, exonerarea, derogarea sau limitarea drepturilor care decurg din prezentul regulament nu sunt obligatorii pentru călător.
(2)Întreprinderile feroviare, operatorii de turism sau vânzătorii de legitimaţii de transport pot să ofere călătorilor condiţii contractuale mai favorabile decât condiţiile stabilite prin prezentul regulament.
Art. 8: Obligaţia de a comunica informaţiile privind întreruperea serviciilor
Întreprinderile feroviare sau, după caz, autorităţile competente care răspund de un contract de servicii publice feroviare îşi fac publice deciziile de întrerupere permanentă sau temporară a serviciilor feroviare, prin mijloace adecvate, inclusiv în formate accesibile în conformitate cu dispoziţiile Directivei (UE) 2019/882 şi ale Regulamentelor (UE) nr. 454/2011 şi (UE) nr. 1300/2014, şi înaintea punerii în aplicare a acestor decizii.
Art. 9: Informaţii de călătorie
(1)Întreprinderile feroviare, operatorii de turism şi vânzătorii de legitimaţii de transport care oferă contracte de transport în numele uneia sau mai multor întreprinderi feroviare pun la dispoziţia călătorilor, la cerere, cel puţin informaţiile prevăzute în partea I din anexa II, cu privire la călătoriile pentru care respectiva întreprindere feroviară oferă un contract de transport.
(2)Întreprinderile feroviare şi, dacă este posibil, vânzătorii de legitimaţii de transport şi operatorii de turism pun la dispoziţia călătorilor, în timpul călătoriei, cel puţin informaţiile prevăzute în partea II din anexa II. Atunci când un gestionar de gară deţine astfel de informaţii, şi acesta le pune la dispoziţia călătorilor.
(3)Informaţiile menţionate la alineatele (1) şi (2) se comunică în formatul cel mai adecvat, atunci când este posibil pe baza unor informaţii de călătorie în timp real, inclusiv prin utilizarea unor tehnologii de comunicare corespunzătoare. Se acordă o atenţie deosebită asigurării faptului că aceste informaţii sunt accesibile în conformitate cu dispoziţiile Directivei (UE) 2019/882 şi ale Regulamentelor (UE) nr. 454/2011 şi (UE) nr. 1300/2014.
Art. 10: Accesul la informaţiile de trafic şi de călătorie
(1)Administratorii de infrastructură comunică întreprinderilor feroviare, vânzătorilor de legitimaţii de transport, operatorilor de turism şi gestionarilor de gară informaţii în timp real referitoare la sosirea şi plecarea trenurilor.
(2)Întreprinderile feroviare acordă altor întreprinderi feroviare, vânzătorilor de legitimaţii de transport şi operatorilor de turism care le comercializează serviciile accesul la informaţiile de călătorie minime prevăzute în partea I şi partea II din anexa II, precum şi la operaţiunile privind sistemele de rezervare menţionate în partea III din anexa II.
(3)Informaţiile sunt comunicate şi accesul se acordă într-o manieră nediscriminatorie şi fără întârzieri nejustificate. Pentru a avea acces continuu la informaţii este suficientă o singură cerere. Administratorul de infrastructură şi întreprinderea feroviară care au obligaţia să pună la dispoziţie informaţii în conformitate cu alineatele (1) şi (2) pot solicita încheierea unui contract sau a unui alt acord pe baza căruia se comunică informaţiile sau se acordă accesul.
Clauzele şi condiţiile oricărui contract sau acord privind utilizarea informaţiilor nu restricţionează în mod nejustificat posibilităţile de reutilizare a acestora şi nici nu sunt utilizate pentru a limita concurenţa.
Întreprinderile feroviare pot solicita altor întreprinderi feroviare, operatorilor de turism şi vânzătorilor de legitimaţii de transport o compensaţie financiară echitabilă, rezonabilă şi proporţională pentru costurile suportate în vederea acordării accesului, iar administratorii de infrastructură pot solicita o compensaţie în conformitate cu normele aplicabile.
(4)Informaţiile se comunică şi accesul se acordă prin mijloace tehnice adecvate, cum ar fi interfeţele de programare a aplicaţiilor.
(5)În măsura în care informaţiile care intră sub incidenţa alineatelor (1) sau (2) sunt comunicate în conformitate cu alte acte juridice ale Uniunii, în special cu Regulamentul delegat (UE) 2017/1926 al Comisiei (14), obligaţiile corespunzătoare în temeiul prezentului articol se consideră respectate.
(14)Regulamentul delegat (UE) 2017/1926 al Comisiei din 31 mai 2017 de completare a Directivei 2010/40/UE a Parlamentului European şi a Consiliului în ceea ce priveşte furnizarea la nivelul UE a unor servicii de informare cu privire la călătoriile multimodale (JO L 272, 21.10.2017, p. 1).
Art. 11: Disponibilitatea legitimaţiilor de transport şi a rezervărilor
(1)Întreprinderile feroviare, vânzătorii de legitimaţii de transport şi operatorii de turism oferă legitimaţii de transport şi, dacă sunt disponibile, bilete directe şi rezervări.
(2)Fără a aduce atingere alineatelor (3) şi (4), întreprinderile feroviare vând călătorilor legitimaţii de transport, fie direct, fie prin intermediul vânzătorilor de legitimaţii de transport sau al operatorilor de turism, cel puţin prin intermediul uneia dintre următoarele modalităţi de vânzare:
a)ghişee, alte puncte de vânzare sau distribuitoare automate;
b)telefon, internet sau orice altă tehnologie informaţională disponibilă pe scară largă;
c)la bordul trenurilor.
Autorităţile competente, astfel cum sunt definite la articolul 2 litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 1370/2007 pot impune întreprinderilor feroviare să pună la dispoziţie legitimaţii de transport pentru servicii furnizate în temeiul unor contracte de servicii publice prin intermediul mai multor modalităţi de vânzare.
(3)În cazul în care în gara de plecare nu există ghişee sau distribuitoare automate de legitimaţii de transport, călătorii vor fi informaţi în gară cu privire la:
a)posibilitatea de a achiziţiona legitimaţii de transport prin telefon/internet sau la bordul trenului, precum şi cu privire la procedura de achiziţie în acest mod;
b)cea mai apropiată gară sau cel mai apropiat loc în care sunt disponibile ghişee sau distribuitoare automate de legitimaţii de transport.
(4)Dacă în gara de plecare nu este disponibil niciun ghişeu sau distribuitor automat de legitimaţii de transport şi nicio altă modalitate accesibilă de a achiziţiona în avans o legitimaţie de transport, persoanelor cu handicap li se permite să achiziţioneze legitimaţii de transport la bordul trenului fără taxe suplimentare. Întreprinderile feroviare pot limita sau refuza acest drept pe motive justificabile legate de securitate sau de rezervare obligatorie a călătoriei.
În cazul în care nu există personal la bordul trenului, întreprinderea feroviară informează persoanele cu handicap asupra necesităţii şi modalităţilor de a achiziţiona legitimaţia de transport.
Statele membre pot permite ca întreprinderile feroviare să ceară ca persoanele cu handicap să fie recunoscute ca atare în conformitate cu legislaţia şi practicile naţionale din ţara de rezidenţă a acestora.
Statele membre pot extinde dreptul menţionat la primul paragraf la toţi călătorii. În cazul în care aplică această opţiune, statele membre informează Comisia cu privire la aceasta. Agenţia Uniunii Europene pentru Căile Ferate publică pe site-ul său informaţiile cu privire la punerea în aplicare a Regulamentelor (UE) nr. 454/2011 şi (UE) nr. 1300/2014.
Art. 12: Biletele directe
(1)În cazul în care serviciile de lung parcurs de transport feroviar de călători sau serviciile de transport feroviar regional de călători sunt operate de o întreprindere feroviară unică, aceasta oferă un bilet direct pentru aceste servicii. Pentru alte servicii de transport feroviar de călători, întreprinderile feroviare depun toate eforturile rezonabile pentru a oferi bilete directe şi cooperează în acest scop între ele.
În sensul primului paragraf, sintagma "întreprindere feroviară unică" include, de asemenea, toate întreprinderile feroviare care sunt deţinute integral de acelaşi proprietar sau sunt filiale deţinute în totalitate de către unul dintre întreprinderile feroviare implicate.
(2)În cazul călătoriilor care includ una sau mai multe legături, călătorul este informat, înainte de a achiziţiona legitimaţia sau legitimaţiile de transport, dacă respectivele legitimaţii constituie un bilet direct.
(3)În cazul călătoriilor care includ una sau mai multe legături, una sau mai multe legitimaţii de transport achiziţionate într-o singură tranzacţie comercială de la o întreprindere feroviară constituie un bilet direct şi întreprinderii feroviare îi revine răspunderea în conformitate cu articolele 18, 19 şi 20 în cazul în care călătorul pierde una sau mai multe legături.
(4)În cazul în care una sau mai multe legitimaţii de transport sunt achiziţionate printr-o singură tranzacţie comercială, iar vânzătorul de legitimaţii de transport sau operatorul de turism a combinat legitimaţiile de transport din proprie iniţiativă, vânzătorului de legitimaţii de transport sau operatorului de turism care a vândut legitimaţia sau legitimaţiile de transport îi revine răspunderea pentru rambursarea sumei plătite prin tranzacţia respectivă pentru legitimaţia sau legitimaţiile de transport şi, în plus, pentru plata unei despăgubiri în valoare de 75 % din respectiva sumă în cazul în care călătorul pierde una sau mai multe legături.
Dreptul la rambursare şi la despăgubire menţionat la primul paragraf nu aduce atingere dreptului intern aplicabil prin care se acordă călătorilor despăgubiri suplimentare pentru prejudicii.
(5)Obligaţiile prevăzute la alineatele (3) şi (4) nu se aplică dacă se menţionează pe legitimaţiile de transport, pe un alt document sau electronic, în aşa fel încât să i se permită călătorului să reproducă informaţiile pentru consultare ulterioară, că legitimaţiile de transport reprezintă contracte de transport separate, iar călătorul a fost informat cu privire la acest aspect înainte de achiziţionare.
(6)Sarcina probei că respectivului călător i-au fost comunicate informaţiile menţionate la acest articol îi revine întreprinderii feroviare, operatorului de turism sau vânzătorului de legitimaţii de transport care a vândut legitimaţia sau legitimaţiile respective.
(7)Vânzătorilor de legitimaţii de transport sau operatorilor de turism le revine răspunderea pentru gestionarea cererilor şi a eventualelor plângeri din partea călătorului în temeiul alineatului (4). Rambursarea şi despăgubirea menţionate la alineatul (4) se efectuează în termen de 30 de zile de la primirea cererii.
CAPITOLUL III:RĂSPUNDEREA ÎNTREPRINDERILOR FEROVIARE FAŢĂ DE CĂLĂTORI ŞI DE BAGAJELE LOR
Art. 13: Răspunderea faţă de călători şi de bagajele lor
Sub rezerva dispoziţiilor prezentului capitol şi fără a aduce atingere dreptului intern aplicabil prin care se acordă despăgubiri suplimentare călătorilor pentru prejudicii, răspunderea întreprinderilor feroviare faţă de călători şi de bagajele lor este reglementată în anexa I la titlul IV capitolele I, III şi IV şi la titlurile VI şi VII.
Art. 14: Asigurare şi acoperirea răspunderii
O întreprindere feroviară este asigurată în mod corespunzător sau dispune de garanţii adecvate, în condiţiile pieţei, pentru acoperirea răspunderii sale, în conformitate cu articolul 22 din Directiva 2012/34/UE.
Art. 15: Plăţile în avans
(1)În cazul decesului sau vătămării corporale a unui călător, întreprinderea feroviară astfel cum se menţionează la articolul 26 alineatul (5) din anexa I efectuează, fără întârziere şi în orice caz, în cel mult 15 zile de la stabilirea identităţii persoanei fizice care are dreptul la despăgubire, plăţile în avans necesare pentru a satisface nevoi economice imediate, în mod proporţional cu prejudiciul suferit.
(2)Fără a aduce atingere alineatului (1), în caz de deces, plata în avans nu poate fi mai mică decât 21 000 EUR pe călător.
(3)O plată în avans nu constituie recunoaşterea răspunderii şi poate fi dedusă din orice sumă plătită ulterior în baza prezentului regulament, dar nu este rambursabilă, cu excepţia cazurilor în care prejudiciul a fost cauzat prin neglijenţa sau din culpa călătorului sau a cazurilor în care persoana care a primit plata în avans nu era persoana care are dreptul la despăgubire.
Art. 16: Declinarea răspunderii
Chiar dacă întreprinderea feroviară îşi declină răspunderea pentru vătămarea corporală a unui călător pe care îl transportă, aceasta trebuie să depună toate eforturile, în mod rezonabil, pentru a acorda asistenţă unui călător care solicită despăgubiri pentru prejudiciul cauzat de terţi.
CAPITOLUL IV:ÎNTÂRZIERI, PIERDEREA LEGĂTURII ŞI ANULĂRI
Art. 17: Răspunderea pentru întârzieri, pierderea legăturii şi anulări
Sub rezerva dispoziţiilor prezentului capitol, răspunderea întreprinderilor feroviare pentru întârzieri, pierderea legăturii şi anulări este reglementată în anexa I titlul IV capitolul II.
Art. 18: Rambursare şi redirecţionare
(1)Atunci când se poate prevedea, în mod rezonabil, fie la plecare, fie în cazul pierderii unei legături sau al unei anulări, că sosirea la destinaţia finală prevăzută în contractul de transport se va efectua cu o întârziere de 60 de minute sau mai mult, întreprinderea feroviară care exploatează serviciul întârziat sau anulat oferă imediat călătorului posibilitatea de a alege una dintre următoarele opţiuni şi întreprinde demersurile necesare în acest sens:
a)rambursarea costului total al legitimaţiei de transport, în condiţiile de achiziţie a acesteia, pentru partea sau părţile de călătorie care nu au fost efectuate şi pentru partea sau părţile care au fost deja efectuate, în cazul în care călătoria devine inutilă în raport cu planul de călătorie iniţial al călătorului, însoţită de asigurarea, în cazul în care este nevoie, a transportului de întoarcere la punctul iniţial de plecare în cel mai scurt timp posibil;
b)continuarea călătoriei sau redirecţionarea, în condiţii de transport comparabile, spre destinaţia finală, în cel mai scurt timp posibil;
c)continuarea călătoriei sau redirecţionarea, în condiţii de transport comparabile, spre destinaţia finală la o dată ulterioară, la alegerea călătorului.
(2)În cazul în care, în scopul alineatului (1) literele (b) şi (c), redirecţionarea în condiţii comparabile este efectuată de aceeaşi întreprindere feroviară sau sarcina de a efectua redirecţionarea este încredinţată unei altei întreprinderi, acest lucru nu trebuie să genereze costuri suplimentare pentru călător. Această cerinţă se aplică, de asemenea, în cazul în care redirecţionarea implică utilizarea unei clase superioare de servicii şi a unor moduri alternative de transport. Întreprinderile feroviare depun eforturi rezonabile pentru a evita introducerea unor legături suplimentare şi pentru a se asigura că întârzierea este cât mai scurtă posibilă în raport cu durata totală al călătoriei. Călătorii nu pot să fie declasaţi la condiţii de transport dintr-o clasă inferioară, cu excepţia cazului în care aceste condiţii reprezintă singura soluţie de redirecţionare disponibilă.
(3)Fără a aduce atingere alineatului (2), întreprinderea feroviară poate permite călătorului, la cerere, să încheie contracte cu alţi furnizori de servicii de transport care să îi permită să ajungă la destinaţia finală în condiţii comparabile, caz în care întreprinderea feroviară rambursează călătorului costurile suportate.
În cazul în care opţiunile disponibile pentru redirecţionare nu sunt comunicate călătorului în termen de 100 de minute de la ora de plecare prevăzută a serviciului întârziat sau anulat sau de la pierderea legăturii, călătorul are dreptul să încheie un astfel de contract cu alţi furnizori de servicii de transport public feroviar, cu autocarul sau cu autobuzul. Întreprinderea feroviară rambursează costurile necesare, corespunzătoare şi rezonabile suportate de călător.
Prezentul alineat nu aduce atingere actelor cu putere de lege şi actelor administrative de drept intern prin care călătorilor li se acordă condiţii mai avantajoase de redirecţionare.
(4)Furnizorii serviciului de transport de redirecţionare asigură persoanelor cu handicap şi persoanelor cu mobilitate redusă un nivel comparabil de asistenţă şi accesibilitate în cazul în care oferă un serviciu alternativ. Furnizorii serviciului de transport de redirecţionare pot oferi persoanelor cu handicap şi persoanelor cu mobilitate redusă servicii alternative adecvate nevoilor lor care sunt diferite de cele oferite altor călători.
(5)Rambursările menţionate la alineatul (1) litera (a) şi la alineatul (3) se efectuează în termen de 30 de zile de la primirea cererii. Statele membre pot impune întreprinderilor feroviare să accepte primirea unor astfel de cereri prin mijloace de comunicare specifice, cu condiţia ca cererea să nu aibă efecte discriminatorii. Rambursarea poate fi plătită în bonuri şi/sau prin furnizarea altor servicii cu condiţia ca clauzele referitoare la bonurile şi/sau serviciile respective să fie suficient de flexibile, în special în ceea ce priveşte perioada de valabilitate şi destinaţia, iar călătorul acceptă bonurile şi/sau serviciile respective. Din rambursarea reprezentând preţul legitimaţiei de transport nu se scad costurile ocazionate de tranzacţia financiară precum comisioanele, cheltuielile telefonice sau timbrele poştale.
(6)Până la 7 iunie 2023, Comisia adoptă un act de punere în aplicare prin care stabileşte un formular comun pentru cererile de rambursare în temeiul prezentului regulament. Formularul comun respectiv este stabilit într-un format care este accesibil persoanelor cu handicap şi persoanelor cu mobilitate redusă. Actul de punere în aplicare respectiv se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 38 alineatul (2).
(7)Călătorii au dreptul de a-şi adresa cererile utilizând formularul comun menţionat la alineatul (6). Întreprinderile feroviare nu refuză o cerere de rambursare numai pentru motivul că formularul respectiv nu a fost utilizat de călător. În cazul în care o cerere nu este suficient de precisă, întreprinderea feroviară solicită călătorului să precizeze cererea şi îi acordă asistenţă în acest sens.
Art. 19: Despăgubirea
(1)Fără a pierde dreptul la transport, un călător are dreptul să-i fie acordată de către întreprinderea feroviară o despăgubire pentru întârziere, în cazul în care se confruntă cu o întârziere între locul de plecare şi cel de destinaţie finală menţionate pe legitimaţia de transport sau pe biletul direct, pentru care costul nu a fost rambursat în conformitate cu articolul 18. Despăgubirea minimă pentru întârziere se stabileşte după cum urmează:
a)25 % din preţul legitimaţiei de transport pentru o întârziere între 60 şi 119 minute;
b)50 % din preţul legitimaţiei de transport pentru o întârziere de 120 de minute sau mai mult.
(2)Alineatul (1) se aplică, de asemenea, călătorilor care deţin un permis de călătorie sau un abonament. Dacă se confruntă cu întârzieri sau cu anulări repetate pe durata de valabilitate a permisului de călătorie sau a abonamentului, călătorii respectivi au dreptul la o despăgubire adecvată în conformitate cu regimul de despăgubiri acordate de întreprinderile feroviare. Regimul respectiv stabileşte criterii pentru determinarea întârzierii şi pentru calcularea despăgubirii. În cazul în care pe durata de valabilitate a permisului de călătorie sau a abonamentului survin în mod repetat întârzieri mai mici de 60 de minute, aceste întârzieri pot fi contabilizate cumulat, iar călătorii pot fi despăgubiţi în conformitate cu regimul de despăgubiri acordate de întreprinderile feroviare.
(3)Sub rezerva alineatului (2), valoarea despăgubirii pentru întârziere se calculează în funcţie de preţul întreg pe care călătorul l-a plătit efectiv pentru serviciul în cazul căruia s-a înregistrat întârzierea. Atunci când contractul de transport are ca obiect o călătorie dus-întors, valoarea despăgubirii pentru întârziere fie la dus, fie la întors este calculată în raport cu preţul indicat pe legitimaţia de transport pentru segmentul respectiv al călătoriei. În cazul în care nu există o astfel de indicaţie cu privire la preţul segmentelor individuale ale călătoriei, compensaţia se calculează în raport cu jumătate din preţul plătit pentru legitimaţia de transport. În acelaşi mod, valoarea despăgubirii în caz de întârziere a unui serviciu care face obiectul oricărui alt tip de contract de transport care dă dreptul călătorului la efectuarea a două sau mai multe călătorii ulterioare este calculată în raport cu preţul întreg.
(4)La calcularea duratei de întârziere nu se ia în considerare o întârziere referitor la care întreprinderea feroviară poate dovedi că a survenit în afara Uniunii.
(5)Până la 7 iunie 2023, Comisia adoptă un act de punere în aplicare prin care se stabileşte un formular comun pentru cererile de despăgubire în temeiul prezentului regulament. Formularul comun respectiv este stabilit într-un format care este accesibil persoanelor cu handicap şi persoanelor cu mobilitate redusă. Actul de punere în aplicare respectiv se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 38 alineatul (2).
(6)Statele membre pot impune întreprinderilor feroviare să accepte primirea unor cereri de despăgubire prin mijloace de comunicare specifice, cu condiţia ca cererea să nu aibă efecte discriminatorii. Călătorii au dreptul să-şi prezinte cererile prin utilizarea formularului menţionat la alineatul (5). Întreprinderile feroviare nu refuză o cerere de despăgubire numai pentru motivul că formularul respectiv nu a fost utilizat de călător. În cazul în care o cerere nu este suficient de precisă, întreprinderea feroviară solicită călătorului să precizeze cererea şi îi acordă asistenţă în acest sens.
(7)Despăgubirea pentru preţul legitimaţiei de transport se plăteşte în termen de o lună de la adresarea cererii de despăgubire. Despăgubirea poate fi plătită în bonuri şi/sau furnizarea altor servicii cu condiţia ca clauzele referitoare la bonurile şi/sau serviciile respective să fie suficient de flexibile, în special în ceea ce priveşte perioada de valabilitate şi destinaţia. La cererea călătorului, despăgubirea se plăteşte în bani.
(8)Din despăgubirea reprezentând preţul legitimaţiei de transport nu se deduc costurile ocazionate de tranzacţia financiară precum comisioanele, cheltuielile telefonice sau timbrele poştale. Întreprinderile feroviare pot introduce un plafon minim sub care nu se va plăti nicio despăgubire. Acest plafon nu poate fi mai mare de 4 EUR per legitimaţie de transport.
(9)Călătorii nu au dreptul la nicio despăgubire în cazul în care sunt informaţi cu privire la întârziere înainte de achiziţionarea legitimaţiei de transport sau dacă întârzierea care se datorează redirecţionării sau continuării călătoriei la bordul unui alt tren nu depăşeşte 60 de minute.
(10)O întreprindere feroviară nu este obligată să plătească despăgubiri dacă poate dovedi că întârzierea, pierderea legăturii sau anularea a fost cauzată direct de, sau este indisolubil legată de:
a)circumstanţe extraordinare independente de exploatarea feroviară, precum condiţiile meteorologice extreme, dezastrele naturale majore sau crizele majore în domeniul sănătăţii publice, pe care întreprinderea feroviară, în ciuda efectuării demersurilor impuse de circumstanţele specifice ale cazului, nu le-a putut evita şi ale căror consecinţe nu le-a putut preîntâmpina;
b)culpa călătorului; sau
c)comportamentul unui terţ, pe care întreprinderea feroviară, în ciuda efectuării demersurilor impuse de circumstanţele specifice ale cazului în speţă, nu l-a putut evita şi ale cărui consecinţe nu le-a putut preîntâmpina, cum ar fi prezenţa a unor persoane pe liniile de cale ferată, furtul de cabluri, urgenţe la bordul trenurilor, activităţi de asigurare a respectării legii, acte de sabotaj sau terorism.
Grevele personalului întreprinderii feroviare, acţiunile sau omisiunile altor întreprinderi care utilizează aceeaşi infrastructură feroviară, precum şi acţiunile sau omisiunile administratorilor de infrastructură şi ale gestionarilor de gară nu intră sub incidenţa derogării menţionate la primul paragraf litera (c).
Art. 20: Asistenţă
(1)În caz de întârziere la sosire sau la plecare ori de anulare a unui serviciu, întreprinderile feroviare sau gestionarul de gară informează călătorii asupra situaţiei şi a orelor de plecare şi de sosire orientative ale serviciului sau ale serviciului de înlocuire, de îndată ce astfel de informaţii sunt disponibile. În cazul în care vânzătorii de legitimaţii de transport şi operatorii de turism deţin astfel de informaţii, aceştia le comunică, la rândul lor, călătorilor.
(2)În cazul în care întârzierea menţionată la alineatul (1) este de 60 de minute sau mai mult, ori în cazul în care serviciul este anulat, întreprinderea feroviară care exploatează serviciul întârziat sau anulat oferă gratuit călătorilor:
a)mese şi băuturi răcoritoare în mod proporţional rezonabil cu timpul de aşteptare, dacă acestea sunt disponibile la bordul trenului sau în gară ori pot fi furnizate în mod rezonabil, ţinând cont de criterii precum distanţa de la furnizor, durata necesară pentru livrare şi costul;
b)cazare hotelieră sau de altă natură şi transportul între gară şi locul de cazare, în cazul în care o şedere de una sau mai multe nopţi devine necesară sau în cazul în care devine necesară o şedere suplimentară, în măsura în care acest lucru este efectiv posibil. În cazul în care o astfel de şedere devine necesară având în vedere circumstanţele menţionate la articolul 19 alineatul (10), întreprinderea feroviară poate limita durata cazării la maximum trei nopţi. Ori de câte ori este posibil, se au în vedere necesităţile de acces pentru persoanele cu handicap şi cele cu mobilitate redusă şi necesităţile câinilor de asistenţă;
c)în cazul în care trenul este blocat pe calea ferată, transportul de la tren până la gară, până la un alt punct de plecare sau până la destinaţia finală a serviciului, în măsura în care acest lucru este posibil din punct de vedere fizic.
(3)Dacă serviciul feroviar este întrerupt şi nu mai poate fi continuat deloc sau nu poate fi continuat într-un timp rezonabil, întreprinderile feroviare oferă călătorilor, cât mai repede posibil, servicii de transport alternative şi întreprind demersurile necesare.
(4)Întreprinderile feroviare informează călătorii afectaţi cum să solicite certificarea faptului că serviciul feroviar a avut întârziere, a cauzat pierderea unei legături sau a fost anulat. Certificarea respectivă se aplică şi în legătură cu dispoziţiile prevăzute la articolul 19.
(5)La aplicarea alineatelor (1)-(4), întreprinderea feroviară în cauză acordă o atenţie specială nevoilor persoanelor cu handicap, ale persoanelor cu mobilitate redusă, ale însoţitorilor acestora şi ale câinilor de asistenţă.
(6)În cazul în care se stabilesc planuri de urgenţă în conformitate cu articolul 13a alineatul (3) din Directiva 2012/34/UE, întreprinderile feroviare îşi coordonează împreună cu gestionarul de gară şi cu administratorul de infrastructură pregătirea în eventualitatea unor perturbări majore şi a unor întârzieri prelungite care ar duce la blocarea în gară a unui număr considerabil de călători. Aceste planuri de urgenţă trebuie să includă cerinţe privind accesibilitatea sistemelor de alertă şi de informare.
CAPITOLUL V:PERSOANELE CU HANDICAP ŞI PERSOANELE CU MOBILITATE REDUSĂ
Art. 21: Dreptul la transport
(1)Întreprinderile feroviare şi gestionarii de gară, cu implicarea activă a organizaţiilor reprezentative şi, dacă este cazul, a reprezentanţilor persoanelor cu handicap şi ai persoanelor cu mobilitate redusă, stabilesc sau prevăd reguli de acces nediscriminatorii pentru transportul persoanelor cu handicap, inclusiv al asistenţilor personali ai acestora, recunoscuţi ca atare în conformitate cu practicile naţionale, şi al persoanelor cu mobilitate redusă. Regulile respective au în vedere acordurile menţionate la punctul 4.4.3 din anexa la Regulamentul (UE) nr. 1300/2014, în special în ceea ce priveşte entitatea căreia îi revine răspunderea pentru acordarea de asistenţă persoanelor cu handicap şi persoanelor cu mobilitate redusă.
(2)Rezervările şi legitimaţiile de transport sunt oferite persoanelor cu handicap şi persoanelor cu mobilitate redusă fără costuri suplimentare. O întreprindere feroviară, un vânzător de legitimaţii de transport sau un operator de turism nu poate refuza să accepte o rezervare sau să elibereze o legitimaţie de transport pentru o persoană cu handicap sau o persoană cu mobilitate redusă şi nu poate impune condiţia ca o astfel de persoană să fie însoţită de o altă persoană, decât în cazul în care acest lucru este absolut necesar în vederea respectării regulilor de acces menţionate la alineatul (1).
Art. 22: Informarea persoanelor cu handicap şi a persoanelor cu mobilitate redusă
(1)Gestionarul de gară, întreprinderea feroviară, vânzătorul de legitimaţii de transport sau operatorul de turism comunică, la cerere, persoanelor cu handicap şi persoanelor cu mobilitate redusă informaţii, inclusiv în formate accesibile în conformitate cu dispoziţiile Directivei (UE) 2019/882 şi ale Regulamentelor (UE) nr. 454/2011 şi (UE) nr. 1300/2014, privind accesibilitatea gării şi a facilităţilor asociate, precum şi a serviciilor de transport feroviar şi condiţiile de acces la materialul rulant în conformitate cu regulile de acces menţionate la articolul 21 alineatul (1) şi informează persoanele cu handicap şi persoanele cu mobilitate redusă cu privire la facilităţile oferite la bord.
(2)Atunci când o întreprindere feroviară, un vânzător de legitimaţii de transport sau un operator de turism se prevalează de derogarea prevăzută la articolul 21 alineatul (2), acesta informează în scris, la cerere, persoana cu handicap sau persoana cu mobilitate redusă în cauză cu privire la motivele acestei derogări, în termen de cinci zile lucrătoare de la refuzul acceptării rezervării sau al emiterii legitimaţiei de transport sau de la impunerea condiţiei de a fi însoţită. Întreprinderea feroviară, vânzătorul de legitimaţii de transport sau operatorul de turism depun eforturi rezonabile pentru a propune persoanei în cauză o opţiune de transport alternativă acceptabilă, ţinând seama de nevoile de accesibilitate ale acesteia.
(3)În gările fără personal, întreprinderile feroviare şi gestionarii de gară se asigură că informaţiile sunt uşor accesibile, inclusiv în formate accesibile în conformitate cu dispoziţiile Directivei (UE) 2019/882 şi ale Regulamentelor (UE) nr. 454/2011 şi (UE) nr. 1300/2014 şi, în special, că acestea sunt afişate în conformitate cu regulile de acces menţionate la articolul 21 alineatul (1), în ceea ce priveşte cea mai apropiată gară cu personal şi asistenţa direct disponibilă pentru persoanele cu handicap şi persoanele cu mobilitate redusă.
Art. 23: Asistenţa în gări şi la bordul trenurilor
(1)Persoanele cu handicap şi persoanele cu mobilitate redusă sunt asistate după cum urmează:
a)asistentul personal, recunoscut ca atare în conformitate cu practicile naţionale, poate călători cu un tarif special şi, dacă este cazul, gratuit şi se poate aşeza, atunci când este posibil, lângă persoana cu handicap;
b)în cazul în care o întreprindere feroviară impune unui călător să fie însoţit la bordul trenului în conformitate cu articolul 21 alineatul (2), persoana însoţitoare are dreptul să călătorească gratuit şi să se aşeze, dacă este posibil, lângă persoana cu handicap sau lângă persoana cu mobilitate redusă;
c)este permis ca acestea să fie însoţite de un câine de asistenţă, în conformitate cu orice norme relevante de drept intern;
d)în cazul trenurilor fără personal, gestionarii de gară sau întreprinderile feroviare acordă asistenţă gratuită, în conformitate cu regulile de acces menţionate la articolul 21 alineatul (1), la urcarea şi la coborârea din tren, în cazul în care în gară se află în serviciu personal instruit;
e)la plecare, în timpul tranzitului sau la sosirea într-o gară cu personal, gestionarul de gară sau întreprinderea feroviară acordă asistenţa gratuită necesară pentru ca persoana respectivă să poată urca în tren, să poată face transferul către un serviciu feroviar de legătură pentru care dispune de o legitimaţie de transport sau să poată coborî din tren, dacă există în serviciu personal instruit. În cazul în care nevoia de asistenţă a fost notificată în avans, în conformitate cu articolul 24 litera (a), gestionarul de gară sau întreprinderea feroviară se asigură că asistenţa este acordată conform nevoilor;
f)în gările fără personal, întreprinderile feroviare acordă asistenţă gratuită la bordul trenului, precum şi la urcarea şi la coborârea din tren, în cazul în care în tren se află personal însoţitor instruit;
g)în absenţa personalului însoţitor instruit la bordul trenului sau în gară, întreprinderea feroviară sau gestionarul de gară depune toate eforturile rezonabile pentru a asigura accesul persoanelor cu handicap sau al persoanelor cu mobilitate redusă la transportul feroviar;
h)întreprinderile feroviare depun toate eforturile rezonabile pentru a acorda persoanelor cu handicap sau persoanelor cu mobilitate redusă accesul la aceleaşi servicii de la bord care sunt disponibile celorlalţi călători, în cazul în care aceste persoane nu pot avea acces la aceste servicii în mod independent şi în condiţii de siguranţă.
(2)Regulile menţionate la articolul 21 alineatul (1) stabilesc regimul de exercitare a drepturilor menţionate la alineatul (1) de la prezentul articol.
Art. 24: Condiţiile în care se acordă asistenţă
Întreprinderile feroviare, gestionarii de gară, vânzătorii de legitimaţii de transport şi operatorii de turism cooperează pentru a acorda asistenţă gratuită persoanelor cu handicap şi persoanelor cu mobilitate redusă, astfel cum se precizează la articolele 21 şi 23, oferind un mecanism de notificare unică, în conformitate cu următoarele dispoziţii:
(a)se acordă asistenţă cu condiţia ca întreprinderea feroviară, gestionarul de gară, vânzătorul de legitimaţii de transport sau operatorul de turism de la care a fost achiziţionată legitimaţia de transport, ori ghişeul unic menţionat la litera (f), după caz, să fi fost notificate cu privire la nevoile de asistenţă ale călătorului cu cel puţin 24 de ore înainte ca asistenţa să fie necesară. O notificare unică pentru o călătorie cu trenul este suficientă. Astfel de notificări se transmit mai departe tuturor întreprinderilor feroviare şi gestionarilor de gară implicaţi în călătorie.
Astfel de notificări se acceptă fără costuri suplimentare, indiferent de mijloacele de comunicare utilizate.
În cazul în care o legitimaţie de transport sau un abonament permite efectuarea mai multor călătorii, o singură notificare este suficientă, cu condiţia să fie comunicate informaţii adecvate cu privire la orarele călătoriilor ulterioare şi, în orice caz, cu cel puţin 24 de ore înaintea primului moment în care este necesară asistenţa. Călătorul sau reprezentantul său depune toate eforturile rezonabile pentru a informa cu privire la anularea oricăror astfel de călătorii ulterioare cu cel puţin 12 ore în avans.
Statele membre pot permite ca termenul de 24 de ore pentru notificările menţionate la primul, la al doilea şi la al treilea paragraf să fie extins până la 36 de ore, dar nu ulterior datei de 30 iunie 2026. În astfel de cazuri, statele membre notifică Comisiei permisiunea respectivă şi îi comunică măsurile care au fost luate sau care urmează să fie luate pentru a reduce termenul respectiv;
(b)întreprinderile feroviare, gestionarii de gară, vânzătorii de legitimaţii de transport şi operatorii de turism iau toate măsurile necesare pentru recepţia notificărilor. În cazul în care nu sunt în măsură să gestioneze astfel de notificări, vânzătorii de legitimaţii de transport indică puncte alternative de achiziţie sau modalităţi alternative pentru prezentarea notificării;
(c)în absenţa unei notificări în conformitate cu litera (a), întreprinderea feroviară şi gestionarul de gară depun toate eforturile rezonabile pentru a acorda asistenţa necesară astfel încât persoana cu handicap sau persoana cu mobilitate redusă să poată călători;
(d)sub rezerva literei (f) de la prezentul articol, gestionarul de gară sau orice altă persoană autorizată desemnează puncte unde persoanele cu handicap şi persoanele cu mobilitate redusă îşi pot face cunoscută sosirea în gară şi pot solicita asistenţă. Responsabilităţile privind desemnarea acestor puncte şi difuzarea informaţiei despre respectivele puncte se stabilesc prin regulile de acces menţionate la articolul 21 alineatul (1);
(e)asistenţa se acordă cu condiţia ca persoana cu handicap sau persoana cu mobilitate redusă să se prezinte la punctul desemnat la ora indicată în prealabil de către întreprinderea feroviară sau de către gestionarul gării care acordă asistenţă. Orice oră indicată nu trebuie să preceadă cu mai mult de 60 de minute ora de plecare publicată sau ora la care toţi călătorii sunt rugaţi să se prezinte. Dacă nu este indicată o oră la care persoana cu handicap sau persoana cu mobilitate redusă trebuie să se prezinte, aceasta se prezintă cu cel puţin 30 de minute înainte de ora de plecare publicată sau înainte de ora la care toţi călătorii sunt rugaţi să se prezinte;
(f)statele membre pot impune gestionarilor de gară şi întreprinderile feroviare de pe teritoriul lor să coopereze pentru a înfiinţa şi opera ghişee unice pentru persoanele cu handicap şi persoanele cu mobilitate redusă. Condiţiile de funcţionare a ghişeelor unice se stabilesc prin regulile de acces menţionate la articolul 21 alineatul (1). Ghişeelor unice le revin următoarele responsabilităţi:
(i)să accepte cererile de asistenţă în gări;
(ii)să transmită cererile individuale de asistenţă gestionarilor de gară şi întreprinderilor feroviare; şi
(iii)să comunice informaţii privind accesibilitatea.
Art. 25: Despăgubirea pentru echipamente de mobilitate, dispozitive de asistare şi câini de asistenţă
(1)În cazul în care întreprinderile feroviare şi gestionarii de gară cauzează pierderea sau deteriorarea unor echipamente de mobilitate, inclusiv fotoliile rulante, şi a altor dispozitive de asistare, sau pierderea ori rănirea câinilor de asistenţă folosiţi de persoanele cu handicap sau de persoanele cu mobilitate redusă, aceştia răspund pentru pierderea, deteriorarea sau vătămarea respectivă şi plătesc, fără întârzieri nejustificate, o despăgubire. Despăgubirea respectivă include:
a)costul înlocuirii sau al reparării echipamentelor de mobilitate sau dispozitivelor de asistare care au fost pierdute sau deteriorate;
b)costul înlocuirii sau al tratamentului rănii unui câine de asistenţă care a fost pierdut sau rănit; şi
c)costurile rezonabile ale înlocuirii temporare a echipamentelor de mobilitate, dispozitivelor de asistare sau a câinelui de asistenţă, în cazul în care întreprinderea feroviară sau gestionarul de gară nu asigură această înlocuire în conformitate cu alineatul (2).
(2)Atunci când se aplică alineatul(1), întreprinderile feroviare şi gestionarii de gară depun rapid toate eforturile rezonabile pentru a asigura imediat înlocuirea temporară necesară a echipamentelor de mobilitate sau a dispozitivelor de asistare. Persoanei cu handicap sau persoanei cu mobilitate redusă i se permite să păstreze echipamentul sau dispozitivul înlocuitor temporar respectiv până când a fost plătită despăgubirea menţionată la alineatul (1).
Art. 26: Programe de formare a personalului
(1)Întreprinderile feroviare şi gestionarii de gară se asigură că toţi membrii personalului, inclusiv cei angajaţi recent, care acordă, în cadrul atribuţiilor lor obişnuite, asistenţă directă persoanelor cu handicap şi persoanelor cu mobilitate redusă, beneficiază de programe de formare privind handicapurile, pentru a şti cum să satisfacă necesităţile persoanelor cu handicap şi ale persoanelor cu mobilitate redusă.
Întreprinderile feroviare şi gestionarii de gară oferă, de asemenea, întregului personal care activează în gară sau la bordul trenurilor şi care lucrează direct cu publicul călător programe de formare şi programe de perfecţionare periodică pentru conştientizarea nevoilor persoanelor cu handicap şi ale persoanelor cu mobilitate redusă.
(2)Întreprinderile feroviare şi gestionarii de gară pot accepta participarea la programele de formare menţionate la alineatul (1) a angajaţilor cu handicap şi pot avea în vedere participarea călătorilor cu handicap şi a călătorilor cu mobilitate redusă şi/sau a organizaţiilor care îi reprezintă.
CAPITOLUL VI:SECURITATE, PLÂNGERI ŞI CALITATEA SERVICIILOR
Art. 27: Securitatea personală a călătorilor
De comun acord cu autorităţile publice, întreprinderile feroviare, administratorii de infrastructură şi gestionarii de gară iau măsurile corespunzătoare în domeniile lor de competenţă şi le adaptează în funcţie de nivelul de securitate determinat de autorităţile publice pentru asigurarea securităţii personale a călătorilor în gări şi la bordul trenurilor şi pentru gestionarea riscurilor. Întreprinderile feroviare, administratorii de infrastructură şi gestionarii de gară cooperează şi fac schimb de informaţii în legătură cu cele mai bune practici privind prevenirea actelor care sunt susceptibile să deterioreze nivelul de securitate.
Art. 28: Plângeri
(1)Întreprinderea feroviară şi gestionarul de gară al gării prin care, în cursul unui an, trec în medie peste 10 000 de călători pe zi, stabilesc un regim de gestionare a plângerilor referitoare la drepturile şi obligaţiile prevăzute de prezentul regulament care sunt de competenţa lor. Aceştia fac cunoscute călătorilor datele lor de contact, precum şi limba sau limbile de lucru. Acest regim nu se aplică în cazul capitolului III.
(2)Călătorii pot adresa o plângere oricărei întreprinderi feroviare sau oricărui gestionar de gară, în limitele răspunderii fiecăruia, în cadrul regimului menţionat la alineatul (1). O astfel de plângere se prezintă în termen de trei luni de la incidentul care face obiectul plângerii. În termen de o lună de la primirea plângerii, destinatarul răspunde cu argumente la plângere sau, în situaţii justificate, informează călătorii că vor primi un răspuns într-un termen mai scurt de trei luni de la data primirii plângerii. Întreprinderile feroviare şi gestionarii de gară păstrează datele necesare pentru a evalua plângerea pe durata întregii proceduri de gestionare a plângerii, inclusiv procedurile de gestionare a plângerilor menţionate la articolele 33 sau 34, şi le pun, la cerere, la dispoziţia organismelor naţionale de aplicare a legii.
(3)Detaliile referitoare la procedura de gestionare a plângerilor sunt accesibile public, inclusiv persoanelor cu handicap şi persoanelor cu mobilitate redusă. Aceste informaţii sunt disponibile la cerere, cel puţin în limba (limbile) oficială (oficiale) a (ale) statului membru în care îşi desfăşoară activitatea întreprinderea feroviară.
(4)Întreprinderea feroviară publică în raportul menţionat la articolul 29 alineatul (2) numărul şi categoriile de plângeri primite şi de plângeri gestionate, timpul de răspuns şi eventualele acţiuni de îmbunătăţire întreprinse.
Art. 29: Standarde de calitate a serviciilor
(1)Întreprinderile feroviare stabilesc standarde de calitate a serviciilor şi pun în aplicare un sistem de management al calităţii pentru menţinerea calităţii serviciului. Standardele de calitate a serviciilor acoperă cel puţin punctele enumerate în anexa III.
(2)Întreprinderile feroviare îşi monitorizează performanţa în raport cu standardele de calitate a serviciilor. Până la 30 iunie 2023 şi, ulterior, la fiecare doi ani, întreprinderile feroviare publică pe site-urile lor de internet un raport privind performanţa în materie de calitate a serviciilor lor. De asemenea, rapoartele respective sunt făcute publice pe site-ul de internet al Agenţiei Uniunii Europene pentru Căile Ferate.
(3)Gestionarii de gară stabilesc standarde de calitate a serviciilor bazate pe elementele relevante enumerate în anexa III. Gestionarii de gară îşi monitorizează performanţa în conformitate cu standardele respective şi oferă autorităţilor publice naţionale, la cerere, acces la informaţiile privind performanţa lor.
CAPITOLUL VII:INFORMARE ŞI APLICAREA LEGII
Art. 30: Informarea călătorilor cu privire la drepturile lor
(1)Atunci când vând legitimaţii de transport pe calea ferată, întreprinderile feroviare, gestionarii de gară, vânzătorii de legitimaţii de transport şi operatorii de turism informează călătorii cu privire la drepturile şi obligaţiile care le revin în temeiul prezentului regulament. Pentru a respecta această cerinţă de informare, aceştia pot utiliza un rezumat al dispoziţiilor prezentului regulament, pregătit de Comisie în toate limbile oficiale ale Uniunii şi pus la dispoziţia lor. Aceştia comunică informaţiile respective, fie pe hârtie, fie în format electronic sau prin orice alte mijloace, inclusiv în formate accesibile în conformitate cu Directiva (UE) 2019/882 şi cu Regulamentul (UE) nr. 1300/2014. Aceştia precizează de unde pot fi obţinute informaţiile respective în caz de anulare, de pierdere a legăturii sau de întârziere de durată.
(2)Întreprinderile feroviare şi gestionarii de gară informează călătorii în mod corespunzător, inclusiv în formate accesibile în conformitate cu Directiva (UE) 2019/882 şi cu Regulamentul (UE) nr. 1300/2014, în gară, la bordul trenului sau pe site-ul lor de internet, cu privire la drepturile şi obligaţiile care le revin în temeiul prezentului regulament şi la datele de contact ale organismului sau organismelor desemnate de statele membre în conformitate cu articolul 31.
Art. 31: Desemnarea organismelor naţionale de aplicare a legii
(1)Fiecare stat membru desemnează unul sau mai multe organisme responsabile pentru aplicarea prezentului regulament. Fiecare organism adoptă măsurile necesare pentru a asigura respectarea drepturilor călătorilor.
(2)Fiecare organism este independent, în ceea ce priveşte organizarea, deciziile de finanţare, forma juridică şi adoptarea deciziilor, de orice administrator de infrastructură, organism de tarifare, organism de alocare sau întreprindere feroviară.
(3)Statele membre informează Comisia în legătură cu organismul sau organismele desemnate în conformitate cu prezentul articol şi în legătură cu responsabilităţile care revin fiecăruia. Comisia şi organismele desemnate publică informaţiile respective pe site-urile lor de internet.
(4)Obligaţiile de asigurare a respectării legii în ceea ce priveşte gestionarii de gară şi administratorii de infrastructură prevăzute în prezentul capitol nu se aplică Ciprului şi Maltei atât timp cât pe teritoriul lor nu s-a constituit un sistem feroviar şi, în ceea ce priveşte întreprinderile feroviare, atât timp cât niciunei întreprinderi feroviare nu i-a fost acordată o licenţă de către o autoritate de acordare a licenţelor desemnată de Cipru sau Malta în conformitate cu articolul 2 alineatul (1).
Art. 32: Atribuţii de aplicare a legii
(1)Organismele naţionale de aplicare a legii monitorizează îndeaproape respectarea prezentului regulament, inclusiv respectarea Regulamentelor (UE) nr. 454/2011 şi (UE) nr. 1300/2014 în măsura în care se face trimitere la acestea în cuprinsul prezentului regulament, şi iau măsurile necesare pentru a se asigura că drepturile călătorilor sunt respectate.
(2)În sensul alineatului (1), întreprinderile feroviare, gestionarii de gară, administratorii de infrastructură, precum şi vânzătorii de legitimaţii de transport şi operatorii de turism pun la dispoziţia organismelor naţionale de aplicare a legii, la cerere, documentele şi informaţiile relevante, fără întârzieri nejustificate şi, în orice caz, în termen de o lună de la primirea cererii. În cazurile complexe, organismul naţional de aplicare a legii poate prelungi acest termen până la cel mult trei luni de la data primirii cererii. În îndeplinirea atribuţiilor care le revin, organismele de aplicare a legii ţin seama, la gestionarea plângerilor, de informaţiile care le sunt comunicate de organismul desemnat în temeiul articolului 33, dacă acesta este un organism distinct. Organismele de aplicare a legii pot de asemenea să hotărască cu privire la acţiuni de aplicare a legii în funcţie de plângerile individuale transmise de organismul desemnat.
(3)La fiecare doi ani, organismele naţionale de aplicare a legii publică, până la 30 iunie a următorului an calendaristic, rapoarte care conţin statistici cu privire la activitatea lor, inclusiv cu privire la sancţiunile aplicate. Rapoartele respective se publică pe site-ul de internet al Agenţiei Uniunii Europene pentru Căile Ferate.
(4)Întreprinderile feroviare comunică datele lor de contact organismului sau organismelor naţionale de aplicare a legii din statele membre în care îşi desfăşoară activitatea.
Art. 33: Gestionarea plângerilor de către organismele naţionale de aplicare a legii şi alte organisme
(1)Fără a aduce atingere drepturilor consumatorilor de a recurge la căi de atac alternative în temeiul Directivei 2013/11/UE a Parlamentului European şi a Consiliului (15), după ce a adresat fără succes o plângere în temeiul articolului 28 întreprinderii feroviare sau gestionarului de gară, un călător poate adresa o plângere organismului naţional de aplicare a legii sau oricărui alt organism desemnat în temeiul alineatului (2) de la prezentul articol în termen de trei luni de la primirea informaţiilor referitoare la respingerea plângerii iniţiale. În cazul în care nu primeşte răspuns în termen de trei luni de la introducerea plângerii iniţiale, călătorul are dreptul să adreseze o plângere organismului naţional de aplicare a legii sau oricărui alt organism desemnat în temeiul alineatului (2). Atunci când este necesar, respectivul organism îl informează pe reclamant cu privire la dreptul său de a se adresa unor organisme de soluţionare alternativă a litigiilor pentru a solicita reparaţii individuale.
(15)Directiva 2013/11/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 21 mai 2013 privind soluţionarea alternativă a litigiilor în materie de consum şi de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 şi a Directivei 2009/22/CE (JO L 165, 18.6.2013, p. 63).
(2)Orice călător poate adresa o plângere în legătură cu o presupusă încălcare a prezentului regulament fie organismului naţional de aplicare a legii, fie oricărui alt organism desemnat de un stat membru în acest sens.
(3)Organismul naţional de aplicare a legii sau orice alt organism desemnat în temeiul alineatului (2) confirmă primirea plângerii în termen de două săptămâni de la primirea acesteia. Procedura de gestionare a plângerilor durează maximum trei luni de la data întocmirii dosarului plângerii. În cazurile complexe, organismul în cauză poate prelungi durata procedurii respective până la şase luni. Într-un astfel de caz, călătorul este informat cu privire la motivele prelungirii şi la durata preconizată necesară pentru finalizarea procedurii. Procedura poate avea o durată mai mare de şase luni numai în cazurile care implică acţiuni în justiţie. Dacă organismul în cauză reprezintă totodată un organism de soluţionare alternativă a litigiilor în sensul Directivei 2013/11/UE, au prioritate termenele stabilite prin directiva respectivă.
Procedura de gestionare a plângerilor trebuie să fie accesibilă persoanelor cu handicap şi persoanelor cu mobilitate redusă.
(4)Plângerile călătorilor referitoare la un incident care implică o întreprindere feroviară sunt gestionate de organismul naţional de aplicare a legii sau de orice alt organism desemnat în temeiul alineatului (2) din statul membru care a acordat licenţa întreprinderii respective.
(5)În cazul în care o plângere se referă la presupuse încălcări comise de gestionarii de gară sau de administratorii de infrastructură, plângerea este gestionată de organismul naţional de aplicare a legii sau de orice alt organism desemnat în temeiul alineatului (2) din statul membru pe teritoriul căruia s-a produs incidentul.
(6)În cadrul cooperării în conformitate cu articolul 34, organismele naţionale de aplicare a legii pot deroga de la alineatele (4) şi (5) din prezentul articol atunci când, din motive justificate, în special cele care privesc limba sau reşedinţa, acest lucru este în interesul călătorului.
Art. 34: Schimbul de informaţii şi cooperarea transfrontalieră între organismele naţionale de aplicare a legii
(1)În cazul desemnării în temeiul articolelor 31 şi 33 a unor organisme distincte, se stabilesc modalităţi de raportare care să asigure schimbul de informaţii între acestea, în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679, cu scopul de a ajuta organismul naţional de aplicare a legii să îşi îndeplinească sarcinile de supraveghere şi de aplicare a legii care îi revin, astfel încât organismul de gestionare a plângerilor desemnat în temeiul articolului 33 să poată colecta informaţiile necesare pentru examinarea fiecărei plângeri în parte.
(2)Organismele naţionale de aplicare a legii fac schimb de informaţii în ceea ce priveşte activitatea, principiile şi practicile lor decizionale, în scopul coordonării. Comisia le acordă sprijin în această privinţă.
(3)În cazuri complexe precum cele care implică mai multe plângeri sau mai mulţi operatori, călătorii transfrontaliere sau accidente pe teritoriul altui stat membru decât cel care a acordat licenţa întreprinderii, în special atunci când nu este clar care organism naţional de aplicare a legii este competent sau atunci când acest lucru ar facilita sau ar accelera soluţionarea plângerii, organismele naţionale de aplicare a legii cooperează pentru a identifica un organism principal care să servească drept ghişeu unic pentru călători. Toate organismele naţionale de aplicare a legii implicate cooperează pentru a facilita soluţionarea plângerii, inclusiv prin schimb de informaţii, prin acordarea de asistenţă pentru traducerea documentelor şi prin comunicarea de informaţii cu privire la circumstanţele incidentelor. Călătorii sunt informaţi cu privire la organismul care acţionează în calitate de organism principal.
CAPITOLUL VIII:DISPOZIŢII FINALE
Art. 35: Sancţiuni
(1)Statele membre stabilesc normele privind sancţiunile aplicabile în cazurile de încălcare a prezentului regulament şi iau toate măsurile necesare pentru asigurarea punerii în aplicare a acestora. Sancţiunile trebuie să fie efective, proporţionale şi cu efect de descurajare. Statele membre notifică aceste norme şi măsuri Comisiei şi îi comunică acesteia, fără întârziere, orice modificare ulterioară a acestora.
(2)În cadrul cooperării menţionate la articolul 34, organismul naţional de aplicare a legii care este competent în sensul articolului 33 alineatul (4) sau (5) investighează, la cererea organismului naţional de aplicare a legii care gestionează plângerea, încălcarea prezentului regulament identificată de organismul respectiv şi, dacă este necesar, impune sancţiuni.
Art. 36: Delegare de competenţe
Comisia este împuternicită să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 37,de modificare a prezentului regulament în scopul de:
(a)a ajusta valorile financiare indicate la articolul 15 alineatul (2) pentru a ţine seama de variaţia indicelui armonizat al preţurilor de consum la nivelul UE, excluzând energia şi produsele alimentare neprelucrate, astfel cum este publicat de Comisie (Eurostat);
(b)a modifica anexa I pentru a ţine seama de modificările aduse Regulilor uniforme referitoare la Contractul de transport internaţional feroviar de călători (CIV), astfel cum figurează în apendicele A la Convenţia privind transporturile internaţionale feroviare (COTIF).
Art. 37: Exercitarea delegării de competenţe
(1)Competenţa de a adopta acte delegate este conferită Comisiei în condiţiile prevăzute la prezentul articol.
(2)Competenţa de a adopta acte delegate menţionată la articolul 36 se conferă Comisiei pe o perioadă de cinci ani de la 6 iunie 2021. Comisia elaborează un raport privind delegarea de competenţe cu cel puţin nouă luni înainte de încheierea perioadei de cinci ani. Delegarea de competenţe se prelungeşte tacit cu perioade de timp identice, cu excepţia cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opune prelungirii respective cu cel puţin trei luni înainte de încheierea fiecărei perioade.
(3)Delegarea de competenţe menţionată la articolul 36 poate fi revocată oricând de Parlamentul European sau de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competenţe specificate în decizia respectivă. Decizia produce efecte din ziua care urmează datei publicării acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară menţionată în decizie. Decizia nu aduce atingere actelor delegate care sunt deja în vigoare.
(4)Înainte de adoptarea unui act delegat, Comisia consultă experţii desemnaţi de fiecare stat membru în conformitate cu principiile prevăzute în Acordul interinstituţional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare.
(5)De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European şi Consiliului.
(6)Un act delegat adoptat în temeiul articolului 36 intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European şi nici Consiliul nu au formulat obiecţii în termen de două luni de la notificarea acestuia către Parlamentul European şi Consiliu sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, Parlamentul European şi Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecţii. Respectivul termen se prelungeşte cu două luni la iniţiativa Parlamentului European sau a Consiliului.
Art. 38: Procedura comitetului
(1)Comisia este asistată de un comitet. Respectivul comitet reprezintă un comitet în înţelesul Regulamentului (UE) nr. 182/2011.
(2)În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.
Art. 39: Raport
Până la 7 iunie 2026, Comisia prezintă Parlamentului European şi Consiliului un raport cu privire la punerea în aplicare şi rezultatele prezentului regulament.
Raportul se bazează pe informaţiile care se pun la dispoziţie în conformitate cu prezentul regulament. În cazul în care este necesar, raportul este însoţit de propuneri adecvate.
Art. 40: Abrogare
Regulamentul (CE) nr. 1371/2007 se abrogă de la 7 iunie 2023.
Trimiterile la regulamentul abrogat se interpretează ca trimiteri la prezentul regulament şi se citesc în conformitate cu tabelul de corespondenţă din anexa IV.
Art. 41: Intrarea în vigoare
Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Se aplică de la 7 iunie 2023.
Cu toate acestea, articolul 6 alineatul (4) se aplică de la 7 iunie 2025.
Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale şi se aplică direct în toate statele membre.
-****-
Adoptat la Bruxelles, 29 aprilie 2021.
Pentru Parlamentul European
Preşedintele
D.M. SASSOLI
Pentru Consiliu
Preşedintele
A.P. ZACARIAS
ANEXA I:EXTRAS DIN REGULILE UNIFORME PRIVIND CONTRACTUL DE TRANSPORT INTERNAŢIONAL FEROVIAR DE CĂLĂTORI (CIV)
Apendicele A la Convenţia privind transporturile internaţionale feroviare (COTIF) din 9 mai 1980, astfel cum a fost modificată de Protocolul de modificare a Convenţiei privind transporturile internaţionale feroviare din 3 iunie 1999
TITLUL I:DISPOZIŢII GENERALE
Art. 3: Definiţii
În sensul prezentelor Reguli uniforme, termenul
(a)"operator de transport" înseamnă operatorul contractual cu care călătorul a încheiat contractul de transport în temeiul prezentelor Reguli uniforme, sau un operator de transport succesiv care este răspunzător în temeiul contractului respectiv;
(b)"operator de transport substituit" înseamnă un operator care nu a încheiat contractul de transport cu călătorul, dar căruia operatorul menţionat la litera (a) i-a încredinţat, în întregime sau în parte, executarea transportului feroviar;
(c)"condiţii generale de transport" însemnă condiţiile operatorului de transport sub formă de condiţii generale sau de tarife intrate în vigoare din punct de vedere juridic în toate statele membre şi care au devenit, prin încheierea contractului de transport, parte integrantă din acesta;
(d)"vehicul" înseamnă un vehicul motor sau o remorcă, transportate cu ocazia unui transport de călători;
TITLUL II:ÎNCHEIEREA ŞI EXECUTAREA CONTRACTULUI DE TRANSPORT
Art. 6: Contractul de transport
(1)Prin contractul de transport, operatorul de transport se angajează să transporte la locul de destinaţie călătorul, precum şi, dacă este cazul, bagaje şi vehicule, şi să livreze bagajele şi vehiculele la locul de destinaţie.
(2)Contractul de transport trebuie să fie constatat prin una sau mai multe legitimaţii de transport eliberate călătorului. Cu toate acestea, sub rezerva articolului 9, absenţa, neregularitatea sau pierderea legitimaţiei de transport nu afectează existenţa sau validitatea contractului, care rămâne sub incidenţa prezentelor Reguli uniforme.
(3)Legitimaţia de transport confirmă, până la proba contrarie, încheierea şi conţinutul contractului de transport.
Art. 7: Legitimaţia de transport
(1)Condiţiile generale de transport stabilesc forma şi conţinutul legitimaţiilor de transport, precum şi limba şi caracterele în care trebuie tipărite şi completate.
(2)Pe legitimaţia de transport trebuie menţionate cel puţin:
a)operatorul sau operatorii de transport;
b)o declaraţie conform căreia transportul respectă, în pofida oricărei clauze contrare, prezentele Reguli uniforme; aceasta se poate indica prin acronimul CIV;
c)orice altă indicaţie care este necesară pentru a dovedi încheierea şi conţinutul contractului de transport şi care permite călătorului să beneficieze de drepturile ce decurg din respectivul contract.
(3)Călătorul trebuie să se asigure, la primirea legitimaţiei de transport, că aceasta a fost completată potrivit indicaţiilor sale.
(4)Legitimaţia de transport este transferabilă dacă nu este nominală şi dacă nu a fost începută călătoria.
(5)Legitimaţia de transport poate fi emisă sub formă de înregistrare electronică de date, care poate fi transformată în caractere scrise lizibile. Procedurile folosite pentru înregistrarea şi pentru tratarea datelor trebuie să fie echivalente din punct de vedere funcţional, în special în ceea ce priveşte puterea doveditoare a legitimaţiei de transport reprezentate prin aceste date.
Art. 8: Plata şi rambursarea preţului transportului
(1)Sub rezerva unei convenţii contrare între călător şi operatorul de transport, preţul transportului se plăteşte în avans.
(2)Condiţiile generale de transport stabilesc condiţiile de rambursare ale preţului transportului.
Art. 9: Dreptul la transport. Excluderea de la transport
(1)Încă de la începerea călătoriei, călătorul trebuie să deţină o legitimaţie de transport valabilă şi să o prezinte cu ocazia controlului legitimaţiilor de transport. Condiţiile generale de transport pot prevedea:
a)că un călător care nu prezintă o legitimaţie de transport valabilă trebuie să plătească, în afara preţului transportului, o suprataxă;
b)că unui călător care refuză să facă plata imediată a preţului transportului sau a suprataxei i se poate cere să-şi întrerupă călătoria;
c)dacă şi în ce condiţii are loc rambursarea suprataxei.
(2)Condiţiile generale de transport pot prevedea că acei călători care:
a)prezintă un pericol pentru siguranţa şi buna funcţionare a operaţiunilor sau pentru siguranţa celorlalţi călători,
b)îi incomodează pe ceilalţi călători de manieră intolerabilă
sunt excluşi de la transport sau li se poate cere să-şi întrerupă călătoria şi că aceste persoane nu au dreptul la rambursarea preţului transportului, nici a preţului pe care l-au plătit pentru transportul bagajelor lor înregistrate.
Art. 10: Îndeplinirea formalităţilor administrative
Călătorul trebuie să se conformeze formalităţilor solicitate de autorităţile vamale sau de alte autorităţi administrative.
Art. 11: Anularea sau întârzierea trenurilor. Pierderea legăturii
Operatorul de transport trebuie, dacă este necesar, să certifice pe legitimaţia de transport că trenul a fost anulat sau că s-a pierdut legătura.
TITLUL III:TRANSPORTUL DE BAGAJE DE MÂNĂ, ANIMALE, BAGAJE ÎNREGISTRATE ŞI VEHICULE
CAPITOLUL I:Dispoziţii comune
Art. 12: Obiectele şi animalele admise
(1)Călătorul poate lua cu el obiecte uşor de purtat (bagaje de mână) precum şi animale vii, în conformitate cu Condiţiile generale de transport. În plus, călătorul poate lua cu el obiecte incomode, în conformitate cu dispoziţiile specifice conţinute în Condiţiile generale de transport. Nu sunt admise ca bagaje de mână obiectele şi animalele care pot deranja sau incomoda călătorii sau pot provoca prejudicii.
(2)Călătorii pot expedia, sub formă de bagaje înregistrate, obiecte şi animale, în conformitate cu Condiţiile generale de transport.
(3)Operatorul de transport poate admite transportul de vehicule cu ocazia transportului de călători, în conformitate cu dispoziţiile specifice conţinute în Condiţiile generale de transport.
(4)Transportul mărfurilor periculoase sub formă de bagaje de mână, bagaje înregistrate, precum şi în sau pe vehicule care, în conformitate cu prezentul titlu, sunt transportate pe calea ferată, trebuie să respecte Regulamentul privind transportul de mărfuri periculoase pe căile ferate (RID).
Art. 13: Verificarea
(1)În cazul în care există motive întemeiate pentru a suspecta nerespectarea condiţiilor de transport, operatorul de transport are dreptul să verifice dacă obiectele (bagaje de mână, bagaje înregistrate, vehicule, inclusiv încărcătura acestora) şi animalele transportate sunt conforme condiţiilor de transport, cu condiţia ca actele cu putere de lege ale statului în care urmează să aibă loc verificarea să nu o interzică. Călătorul trebuie să fie invitat să asiste la verificare. Dacă acesta din urmă nu se prezintă sau nu poate fi contactat, operatorul de transport trebuie să solicite prezenţa a doi martori independenţi.
(2)Dacă s-a constatat că nu au fost respectate condiţiile de transport, operatorul de transport îi poate cere călătorului să plătească cheltuielile care decurg din verificare.
Art. 14: Îndeplinirea formalităţilor administrative
Călătorul trebuie să se conformeze formalităţilor solicitate de autorităţile vamale sau de alte autorităţi administrative în cazul în care, în timpul transportului, acesta deţine obiecte (bagaje de mână, bagaje înregistrate, vehicule, inclusiv încărcătura acestora) sau animale. Călătorul trebuie să fie prezent în timpul inspectării acestor obiecte, în afara excepţiilor prevăzute de actele cu putere de lege ale fiecărui stat.
CAPITOLUL II:Bagajele de mână şi animalele
Art. 15: Supravegherea
Supravegherea bagajelor de mână şi a animalelor ce însoţesc călătorul îi revine acestuia din urmă.
CAPITOLUL III:Bagajele înregistrate
Art. 16: Expedierea bagajelor înregistrate
(1)Obligaţiile contractuale privind expedierea bagajelor înregistrate trebuie constatate printr-un buletin de bagaje înregistrate emis călătorului.
(2)Sub rezerva articolului 22, absenţa, neregularitatea sau pierderea buletinului de bagaje înregistrate nu afectează existenţa sau validitatea convenţiilor referitoare la expedierea bagajelor înregistrate, care rămân sub incidenţa prezentelor Reguli uniforme.
(3)Buletinul de bagaje înregistrate face dovada, până la proba contrarie, a înregistrării bagajelor şi a condiţiilor de transport.
(4)Până la proba contrarie, se presupune că, atunci când operatorul de transport a preluat bagajele înregistrate, acestea erau în stare aparent bună şi că numărul şi cantitatea bagajelor corespundeau menţiunilor existente pe buletinul de bagaje înregistrate.
Art. 17: Buletinul de bagaje înregistrate
(1)Condiţiile generale de transport determină forma şi conţinutul buletinului de bagaje înregistrate, precum şi limba şi caracterele în care trebuie tipărit şi completat. Articolul 7 alineatul (5) se aplică prin analogie.
(2)Pe buletinul de bagaje înregistrate trebuie menţionate cel puţin:
a)operatorul sau operatorii de transport;
b)o declaraţie conform căreia transportul respectă, sub rezerva unei clauze contrare, prezentele Reguli uniforme; aceasta se poate indica prin acronimul CIV;
c)orice altă declaraţie care este necesară pentru a demonstra obligaţiile contractuale referitoare la expedierea bagajelor înregistrate şi care îi permite călătorului să îşi exercite drepturile ce decurg din contractul de transport.
(3)Călătorul trebuie să se asigure, la primirea buletinului de bagaje înregistrate, că acesta a fost completat potrivit indicaţiilor sale.
Art. 18: Înregistrarea şi transportul
(1)Cu excepţia cazurilor în care se prevede altfel în condiţiile generale de transport, înregistrarea bagajelor are loc doar în momentul prezentării unei legitimaţii de transport valabile cel puţin până la locul de destinaţie al bagajelor. În celelalte cazuri, înregistrarea se realizează în conformitate cu prevederile legale în vigoare la locul expediţiei.
(2)În cazul în care condiţiile generale de transport prevăd că anumite bagaje pot fi admise la transport fără prezentarea unei legitimaţii de transport, prevederile prezentelor Reguli uniforme care stabilesc drepturile şi obligaţiile călătorului referitoare la bagajele înregistrate ale acestuia se aplică prin analogie expeditorului bagajelor înregistrate.
(3)Operatorul de transport poate expedia bagajele înregistrate cu un alt tren sau un alt mijloc de transport şi pe un alt itinerar decât cel utilizat de călător.
Art. 19: Plata preţului pentru transportul de bagaje înregistrate
Sub rezerva unei convenţii contrare între călător şi operatorul de transport, preţul pentru transportul bagajelor înregistrate trebuie plătită în momentul înregistrării.
Art. 20: Marcarea bagajelor înregistrate
Călătorul trebuie să indice pe fiecare bagaj înregistrat, într-un loc vizibil, într-un mod suficient de durabil şi lizibil:
(a)numele şi adresa sa;
(b)locul de destinaţie.
Art. 21: Dreptul de a dispune de bagajele înregistrate
(1)Dacă circumstanţele o permit şi dacă formalităţile vamale sau cerinţele altor autorităţi administrative nu sunt contrare, călătorul poate solicita returnarea bagajelor la locul de expediere în schimbul predării buletinului de bagaje înregistrate şi, în cazul în care aceasta este prevăzută de condiţiile generale de transport, la prezentarea legitimaţiei de transport.
(2)Condiţiile generale de transport pot conţine alte prevederi referitoare la dreptul de a dispune de bagajele înregistrate, în special modificări ale locului de destinaţie şi eventuale consecinţe financiare ce trebuie suportate de către călător.
Art. 22: Livrarea
(1)Bagajele înregistrate sunt livrate în schimbul predării buletinului de bagaje înregistrate şi, dacă este cazul, în schimbul plăţii sumelor ce trebuie achitate în momentul expedierii.
Operatorul de transport are dreptul, fără a fi obligat, de a verifica dacă deţinătorul buletinului are dreptul de a prelua livrarea.
(2)Următoarele cazuri sunt echivalente livrării către deţinătorul buletinului de bagaje înregistrate dacă, în conformitate cu prevederile legale în vigoare la locul de destinaţie:
a)bagajele au fost predate autorităţilor vamale competente, la sediile sau depozitele acestora, dacă acestea nu se află sub supravegherea operatorului de transport;
b)animalele vii au fost încredinţate unor părţi terţe.
(3)Deţinătorul buletinului de bagaje înregistrate poate solicita livrarea bagajelor la locul de destinaţie de îndată ce a expirat timpul convenit şi, dacă este cazul, timpul necesar operaţiilor efectuate de autorităţile vamale sau de alte autorităţi administrative.
(4)În absenţa predării buletinului de bagaje înregistrate, operatorul de transport este obligat să livreze bagajele doar persoanei care îşi demonstrează acest drept; dacă dovada oferită pare insuficientă, operatorul de transport poate pretinde o garanţie.
(5)Bagajele sunt livrate la locul de destinaţie pentru care au fost înregistrate.
(6)Deţinătorul buletinului de bagaje înregistrate căruia nu i-au fost livrate bagajele poate cere, în conformitate cu alineatul (3), certificarea pe buletin a datei şi orei la care a solicitat livrarea.
(7)Persoana îndreptăţită poate să refuze acceptarea bagajelor, dacă operatorul de transport nu dă curs solicitării sale de a efectua o verificare a bagajelor înregistrate în vederea constatării unor presupuse prejudicii.
(8)În toate celelalte cazuri, livrarea bagajelor se efectuează în conformitate cu prevederile legale în vigoare la locul destinaţiei.
CAPITOLUL IV:Vehicule
Art. 23: Condiţii de transport
Dispoziţiile specifice care reglementează transportul vehiculelor, prevăzute în condiţiile generale de transport, determină în special condiţiile care reglementează acceptarea transportului, înregistrarea, încărcarea şi transportul, descărcarea şi livrarea, precum şi obligaţiile călătorului.
Art. 24: Buletin de transport
(1)Obligaţiile contractuale privind transportul vehiculelor trebuie stabilite printr-un buletin de transport emis călătorului. Buletinul de transport poate fi inclus în legitimaţia de transport a călătorului.
(2)Dispoziţiile specifice care reglementează transportul vehiculelor, cuprinse în condiţiile generale de transport, determină forma şi conţinutul buletinului de transport, precum şi limba şi caracterele în care trebuie tipărit şi completat. Articolul 7 alineatul (5) se aplică prin analogie.
(3)Pe buletinul de transport trebuie menţionate cel puţin:
a)operatorul sau operatorii de transport;
b)o declaraţie conform căreia transportul respectă, sub rezerva unei clauze contrare, prezentele Reguli uniforme; aceasta se poate indica prin acronimul CIV;
c)orice altă declaraţie care este necesară pentru a demonstra obligaţiile contractuale referitoare la transportul vehiculelor şi care îi permite călătorului să îşi exercite drepturile ce decurg din contractul de transport.
(4)Călătorul trebuie să se asigure, la primirea buletinului de transport, că acesta a fost completat potrivit indicaţiilor sale.
Art. 25: Drept aplicabil
Sub rezerva dispoziţiilor prezentului capitol, dispoziţiile capitolului III referitoare la transportul de bagaje se aplică şi vehiculelor.
TITLUL IV:RĂSPUNDEREA OPERATORILOR DE TRANSPORT
CAPITOLUL I:Răspunderea în caz de deces sau vătămare corporală a călătorilor
Art. 26: Baza răspunderii
(1)Operatorul de transport este răspunzător pentru pierderea sau prejudiciul rezultat din decesul, vătămarea corporală sau orice alt prejudiciu adus integrităţii fizice sau psihice a călătorului, cauzat printr-un accident survenit în timpul exploatării feroviare şi în timp ce călătorul fie se află în vehiculele feroviare, fie urcă sau coboară din acestea, indiferent de infrastructura feroviară utilizată.
(2)Operatorul de transport este exonerat de această răspundere
a)dacă accidentul a fost cauzat de circumstanţe independente de exploatarea feroviară pe care operatorul de transport, în ciuda diligenţelor cerute de circumstanţele specifice ale cazului în speţă, nu le putea evita şi pe ale căror consecinţe nu le putea preîntâmpina;
b)în măsura în care accidentul este din culpa călătorului;
c)dacă accidentul este cauzat de comportamentul unui terţ pe care operatorul de transport, în ciuda diligenţelor cerute de circumstanţele specifice ale cazului în speţă, nu îl putea evita şi pe ale cărui consecinţe nu le putea preîntâmpina; o altă întreprindere care utilizează aceeaşi infrastructură feroviară nu este considerată un terţ; nu se aduce atingere dreptului de regres.
(3)Dacă accidentul este cauzat de comportamentul unui terţ şi dacă, în ciuda acestui fapt, operatorul de transport nu este în întregime exonerat de răspunderea sa în conformitate cu alineatul (2) litera (c), operatorul de transport răspunde pe deplin, în limitele prevăzute în prezentele Reguli uniforme, dar fără a aduce atingere dreptului de regres pe care îl poate avea împotriva terţului.
(4)Prezentele Reguli uniforme nu aduc atingere răspunderii care îi poate reveni operatorului de transport pentru cazurile neprevăzute la alineatul (1).
(5)În cazul în care un transport reglementat de un contract de transport unic este efectuat de operatori de transport succesivi, este răspunzător, în cazul decesului şi al vătămării corporale a călătorilor, operatorul de transport căruia îi revine, prin contractul de transport, prestarea serviciului de transport în cursul căruia a avut loc accidentul. În cazul în care acest serviciu nu a fost prestat de către operatorul de transport, ci de către un operator de transport substituit, cei doi operatori de transport sunt răspunzători în solidar, în conformitate cu prezentele Reguli uniforme.
Art. 27: Daune-interese în caz de deces
(1)În cazul decesului călătorului, daunele-interese cuprind:
a)toate cheltuielile necesare efectuate ca urmare a decesului, în special cele legate de transportul corpului şi de înmormântare;
b)dacă decesul nu a survenit imediat, daunele-interese prevăzute la articolul 28.
(2)Dacă, prin decesul unui călător, persoanele faţă de care acesta avea sau ar fi avut în viitor o obligaţie de întreţinere în baza legii sunt private de sprijinul acestuia, persoanele vizate sunt de asemenea despăgubite pentru această pierdere. Dreptul la acţiune în despăgubire al persoanelor cărora călătorul le asigura întreţinerea, fără să existe o obligaţie legală, este reglementat de dreptul intern.
Art. 28: Daune-interese în caz de vătămare corporală
În caz de vătămare corporală sau de orice alt prejudiciu adus integrităţii fizice şi psihice a călătorului, daunele-interese cuprind:
(a)toate cheltuielile necesare, în special cele legate de tratament şi transport;
(b)despăgubirea pierderii financiare datorate incapacităţii de muncă totale sau parţiale sau unui număr sporit de nevoi.
Art. 29: Despăgubirea pentru alte prejudicii corporale
Dreptul intern stabileşte dacă şi în ce măsură operatorul de transport trebuie să plătească daune-interese pentru alte prejudicii corporale decât cele prevăzute la articolele 27 şi 28.
Art. 30: Forma şi suma daunelor-interese în caz de deces şi vătămare corporală
(1)Daunele-interese prevăzute la articolul 27 alineatul (2) şi la articolul 28 litera (b) trebuie acordate sub formă de sumă forfetară. Cu toate acestea, dacă dreptul intern permite plata unei anuităţi, daunele-interese vor fi acordate sub această formă în cazul în care călătorul vătămat sau persoanele îndreptăţite menţionate la articolul 27 alineatul (2) solicită aceasta.
(2)Cuantumul daunelor-interese care trebuie acordate potrivit alineatului (1) se stabileşte în conformitate cu dreptul intern. Cu toate acestea, în sensul prezentelor Reguli uniforme, limita maximă pe călător este stabilită la 175 000 de unităţi de cont ca sumă forfetară sau ca anuitate corespunzătoare acestei sume, în cazul în care dreptul intern prevede o limită maximă inferioară acelei sume.
Art. 31: Alte moduri de transport
(1)Sub rezerva alineatului (2), dispoziţiile referitoare la răspunderea operatorului de transport în caz de deces sau vătămare corporală a călătorului nu se aplică pierderilor sau prejudiciilor survenite în timpul transportului care, în conformitate cu contractul de transport, nu era un transport feroviar.
(2)Cu toate acestea, în cazul în care vehiculele feroviare sunt transportate cu feribotul, dispoziţiile referitoare la răspunderea în caz de deces sau vătămare corporală a călătorilor se aplică pierderilor sau prejudiciilor menţionate la articolul 26 alineatul (1) şi la articolul 33 alineatul (1), cauzate printr-un accident survenit în timpul exploatării feroviare şi în timp ce călătorul fie se află în vehiculele feroviare, fie urcă sau coboară din acestea.
(3)În cazul în care, ca urmare a unor circumstanţe excepţionale, exploatarea feroviară este întreruptă în mod provizoriu, iar călătorii sunt transportaţi cu un alt mod de transport, operatorul de transport este răspunzător în temeiul prezentelor Reguli uniforme.
CAPITOLUL II:Răspunderea în caz de nerespectare a orarelor
Art. 32: Răspunderea în caz de anulare, de întârziere a trenurilor sau pierdere a legăturii
(1)Operatorul de transport este răspunzător faţă de călător pentru pierderea sau prejudiciul rezultat din faptul că, din cauza anulării, a întârzierii unui tren sau a pierderii unei legături, călătoria nu poate fi continuată în aceeaşi zi sau continuarea nu poate fi solicitată în mod rezonabil în aceeaşi zi, având în vedere circumstanţele date. Daunele-interese cuprind cheltuieli rezonabile de cazare, precum şi cheltuieli rezonabile datorate informării persoanelor care îl aşteptau pe călător.
(2)Operatorul de transport este exonerat de această răspundere atunci când anularea, întârzierea sau pierderea legăturii se datorează uneia dintre cauzele următoare:
a)circumstanţe independente de exploatarea feroviară pe care operatorul de transport, în ciuda diligenţelor cerute de circumstanţele specifice ale cazului în speţă, nu le putea evita şi pe ale căror consecinţe nu le putea preîntâmpina;
b)o vină din partea călătorului; sau
c)comportamentul unui terţ pe care operatorul de transport, în ciuda diligenţelor cerute de circumstanţele specifice ale cazului în speţă, nu îl putea evita şi pe ale cărui consecinţe nu le putea preîntâmpina; o altă întreprindere care utilizează aceeaşi infrastructură feroviară nu este considerată un terţ; nu se aduce atingere dreptului de regres.
(3)Dreptul intern stabileşte dacă şi în ce măsură operatorul de transport trebuie să plătească daune-interese pentru alte prejudicii decât cele prevăzute la alineatul (1). Prezenta dispoziţie nu aduce atingere articolului 44.
CAPITOLUL III:Răspunderea în cazul bagajelor de mână, animalelor, bagajelor înregistrate şi vehiculelor
Secţiunea 1:Bagaje de mână şi animalele
Art. 33: Răspundere
(1)În caz de deces sau vătămare corporală a călătorilor, operatorul de transport este de asemenea răspunzător pentru pierderea sau prejudiciul rezultat din pierderea totală sau parţială sau deteriorarea obiectelor pe care călătorul le avea fie asupra sa, fie cu el sub formă de bagaje de mână; aceasta se aplică de asemenea animalelor care îl însoţeau pe călător. Articolul 26 se aplică prin analogie.
(2)În celelalte cazuri, operatorul de transport nu este răspunzător pentru pierderea totală sau parţială sau deteriorarea obiectelor, a bagajelor de mână sau a animalelor a căror supraveghere era în sarcina călătorului în conformitate cu articolul 15, cu excepţia cazului în care această pierdere sau deteriorare este cauzată din vina operatorului de transport. Celelalte articole din titlul IV, cu excepţia articolului 51, şi din titlul VI nu se aplică în acest caz.
Art. 34: Limitarea daunelor-interese în caz de pierdere sau deteriorare a obiectelor
În cazul în care este răspunzător în temeiul articolului 33 alineatul (1), operatorul de transport trebuie să plătească o despăgubire de până la o limită de 1 400 de unităţi de cont pentru fiecare călător.
Art. 35: Exonerarea de răspundere
Operatorul de transport nu este răspunzător faţă de călător pentru pierderea sau prejudiciul rezultat din faptul că acesta din urmă nu se conformează formalităţilor impuse de autorităţile vamale sau de alte autorităţi administrative.
Secţiunea 2:Bagaje înregistrate
Art. 36: Baza răspunderii
(1)Operatorul de transport este răspunzător pentru pierderea sau prejudiciul rezultat din pierderea totală sau parţială sau deteriorarea bagajelor înregistrate în intervalul de timp dintre preluarea de către operatorul de transport şi livrare, precum şi în caz de întârziere la livrare.
(2)Operatorul de transport este exonerat de această răspundere în măsura în care pierderea, deteriorarea sau întârzierea la livrare a fost cauzată din vina călătorului, de un ordin al acestuia nerezultând dintr-o vină a operatorului de transport, de un viciu propriu al bagajului înregistrat sau de circumstanţe pe care operatorul de transport nu le putea evita şi pe ale căror consecinţe nu le putea preîntâmpina.
(3)Operatorul de transport este exonerat de această răspundere în măsura în care pierderea sau prejudiciul rezultă ca urmare a riscurilor speciale inerente ce pot apărea într-una sau mai multe din circumstanţele următoare:
a)absenţa ambalajului sau ambalarea inadecvată;
b)natura specială a bagajului;
c)expedierea ca bagaje a obiectelor neacceptate la transport.
Art. 37: Sarcina probei
(1)Sarcina dovedirii că pierderea, deteriorarea sau întârzierea la livrare s-a datorat uneia din cauzele prevăzute la articolul 36 alineatul (2) incumbă operatorului de transport.
(2)Dacă operatorul de transport stabileşte că, ţinând cont de circumstanţele unui caz particular, pierderea sau deteriorarea ar fi putut rezulta din unul sau mai multe din riscurile speciale menţionate la articolul 36 alineatul (3), se presupune că aceasta a rezultat din aceste riscuri. Persoana îndreptăţită îşi păstrează totuşi dreptul de a dovedi că pierderea sau deteriorarea nu putea fi atribuită, fie în totalitate, fie parţial, unuia din aceste riscuri.
Art. 38: Operatorii de transport succesivi
Dacă un transport reglementat de un contract de transport unic este efectuat de mai mulţi operatori de transport succesivi, fiecare operator de transport, prin preluarea bagajelor însoţite de buletinul de bagaje înregistrate sau a vehiculului însoţit de buletinul de transport, devine parte la contractul de transport în ceea ce priveşte expedierea bagajelor sau transportul vehiculelor, în conformitate cu condiţiile buletinului de bagaje înregistrate sau a buletinului de transport, şi îşi asumă obligaţiile care decurg din acesta. Într-un astfel de caz, fiecare operator de transport răspunde de transport pe întreg parcursul până la livrare.
Art. 39: Operator de transport substituit
(1)În cazul în care operatorul de transport a încredinţat efectuarea transportului, în totalitate sau parţial, unui operator de transport substituit, indiferent dacă, în temeiul contractului de transport, are sau nu dreptul de a face aceasta, operatorul de transport este în continuare răspunzător pentru întregul transport.
(2)Toate dispoziţiile prezentelor Reguli uniforme care reglementează răspunderea operatorului de transport se aplică de asemenea răspunderii operatorului de transport substituit pentru transportul efectuat de acesta din urmă. Articolele 48 şi 52 se aplică atunci când este introdusă o acţiune în justiţie împotriva agenţilor sau a oricăror alte persoane ale căror servicii au fost utilizate de către operatorul de transport substituit pentru a efectua transportul.
(3)Orice convenţie specifică prin care operatorul de transport îşi asumă obligaţii care nu îi revin în temeiul prezentelor Reguli uniforme sau renunţă la unele din drepturile care îi sunt conferite de prezentele Reguli uniforme nu produce efecte asupra operatorului de transport substituit care nu a acceptat convenţia respectivă în mod expres şi în scris. Indiferent dacă operatorul de transport substituit a acceptat sau nu această convenţie, operatorul de transport trebuie să respecte în continuare obligaţiile sau renunţările care rezultă dintr-o astfel de convenţie specifică.
(4)Dacă şi în măsura în care atât operatorul de transport, cât şi operatorul de transport substituit sunt răspunzători, răspunderea lor este solidară.
(5)Valoarea totală a despăgubirii datorate de operatorul de transport, operatorul de transport substituit, precum şi de agenţii lor şi de alte persoane ale căror servicii sunt utilizate de către aceştia în scopul efectuării transportului nu depăşeşte limitele prevăzute în prezentele Reguli uniforme.
(6)Prezentul articol nu aduce atingere drepturilor de regres care pot exista între operatorul de transport şi operatorul de transport substituit.
Art. 40: Prezumţia de pierdere
(1)Persoana îndreptăţită poate, fără a fi obligată să furnizeze dovezi suplimentare, să considere pierdut un bagaj dacă acesta nu a fost livrat sau pus la dispoziţia sa în termen de 14 zile de la cererea de livrare adresată conform articolului 22 alineatul (3).
(2)Dacă un bagaj considerat pierdut este recuperat în decurs de un an de la data cererii de livrare, operatorul de transport trebuie să informeze persoana îndreptăţită dacă adresa acesteia este cunoscută sau poate fi aflată.
(3)Persoana îndreptăţită poate solicita, în termen de treizeci de zile de la primirea avizului menţionat la alineatul (2), să îi fie livrat bagajul. În acest caz, persoana îndreptăţită trebuie să plătească cheltuielile aferente transportului bagajului de la locul de expediţie până la locul unde se efectuează livrarea şi să restituie despăgubirea primită, din care se reţin, dacă este cazul, cheltuielile incluse în aceasta. Cu toate acestea, îşi păstrează drepturile de a pretinde despăgubire pentru întârzierea livrării, prevăzute la articolul 43.
(4)Dacă bagajul recuperat nu a fost revendicat în termenul prevăzut la alineatul (3) sau dacă este recuperat la mai mult de un an de la cererea de livrare, operatorul de transport dispune de acesta în conformitate cu actele cu putere de lege în vigoare la locul unde se află bagajul.
Art. 41: Despăgubirea în caz de pierdere
(1)În caz de pierdere totală sau parţială a bagajelor înregistrate, operatorul de transport trebuie să plătească, în afara tuturor celorlalte daune-interese:
a)dacă valoarea pierderii sau prejudiciului suferit este dovedită, o despăgubire egală cu valoarea respectivă, dar care să nu depăşească 80 de unităţi de cont pe kilogram de masă brută lipsă sau 1 200 de unităţi de cont pe bagaj;
b)dacă valoarea pierderii sau prejudiciului suferit nu este dovedită, o despăgubire forfetară de 20 de unităţi de cont pe kilogram de masă brută lipsă sau 300 de unităţi de cont pe bagaj.
Modalitatea de despăgubire, pe kilogram lipsă sau pe bagaj, este stabilită în condiţiile generale de transport.
(2)Operatorul de transport trebuie, în plus, să restituie preţul pentru transportul bagajelor şi celelalte sume plătite pentru transportul bagajului pierdut, precum şi taxele vamale şi accizele deja achitate.
Art. 42: Despăgubirea în caz de deteriorare
(1)În caz de deteriorare a bagajelor înregistrate, operatorul de transport trebuie sa plătească, în afara tuturor celorlalte daune-interese, o despăgubire echivalentă cu deprecierea bagajelor.
(2)Despăgubirea nu depăşeşte:
a)dacă toate bagajele s-au depreciat din cauza deteriorării, suma care ar fi trebuit plătită în caz de pierdere integrală;
b)dacă doar o parte a bagajelor s-au depreciat din cauza deteriorării, suma care ar fi trebuit plătită în caz de pierdere a părţii depreciate.
Art. 43: Despăgubirea în caz de întârziere la livrare
(1)În caz de întârziere la livrare a bagajelor înregistrate, operatorul de transport trebuie să plătească pentru fiecare perioadă integrală de 24 de ore de la solicitarea livrării, dar care nu depăşeşte un maximum de 14 zile:
a)dacă persoana îndreptăţită dovedeşte că pierderea sau prejudiciul a rezultat ca urmare a întârzierii, o despăgubire egală cu suma pierderii sau prejudiciului, până la maximum 0,80 unităţi de cont pe kilogram de masă brută lipsă a bagajelor sau 14 unităţi de cont pe bagaj livrat cu întârziere;
b)dacă persoana îndreptăţită nu dovedeşte că pierderea sau prejudiciul a rezultat ca urmare a întârzierii, o despăgubire forfetară de 0,14 unităţi de cont pe kilogram de masă brută de bagaje sau 2,80 unităţi de cont pe bagaj livrat cu întârziere.
Modalităţile de despăgubire, pe kilogram lipsă sau pe bagaj, sunt stabilite în condiţiile generale de transport.
(2)În caz de pierdere totală a bagajelor, despăgubirea prevăzută la alineatul (1) nu se cumulează cu cea prevăzută la articolul 41.
(3)În caz de pierdere parţială a bagajelor, despăgubirea prevăzută la alineatul (1) este plătită pentru partea care nu a fost pierdută.
(4)În caz de deteriorare a bagajelor care nu a survenit în urma întârzierii la livrare, despăgubirea prevăzută la alineatul (1) se cumulează, dacă este cazul, cu cea prevăzută la articolul 42.
(5)Cumulul despăgubirilor prevăzute la alineatul (1) împreună cu cele prevăzute la articolele 41 şi 42 nu depăşeşte în niciun caz despăgubirea care ar trebui plătită în cazul pierderii totale a bagajelor.
Secţiunea 3:Vehicule
Art. 44: Despăgubirea în caz de întârziere
(1)În caz de întârziere la încărcare datorată unei cauze imputabile operatorului de transport sau în caz de întârziere la livrarea unui vehicul, operatorul de transport trebuie să plătească, dacă persoana îndreptăţită dovedeşte că pierderea sau prejudiciul a rezultat ca urmare a acestor acţiuni, o despăgubire care să nu depăşească suma preţului transportului.
(2)Dacă, în caz de întârziere la încărcare datorată unei cauze imputabile operatorului de transport, persoana îndreptăţită renunţă la contractul de transport, preţul transportului îi este rambursat. Pe lângă aceasta, persoana îndreptăţită poate, dacă dovedeşte că pierderea sau prejudiciul a rezultat ca urmare a întârzierii, să pretindă o despăgubire care să nu depăşească preţul transportului.
Art. 45: Despăgubirea în caz de pierdere
În caz de pierdere totală sau parţială a unui vehicul, despăgubirea care trebuie plătită persoanei îndreptăţite pentru pierderea sau prejudiciul dovedit este calculată pe baza valorii uzuale a vehiculului. Aceasta nu depăşeşte 8 000 de unităţi de cont. O remorcă încărcată sau fără încărcătură este considerată un vehicul separat.
Art. 46: Răspunderea în privinţa altor obiecte
(1)În ceea ce priveşte obiectele lăsate în vehicul sau care se găsesc în portbagaje (de exemplu, portbagaj sau portschi), operatorul de transport nu este răspunzător decât pentru pierderea sau prejudiciul cauzat din vina sa. Despăgubirea totală care trebuie plătită nu depăşeşte 1 400 de unităţi de cont.
(2)În ceea ce priveşte obiectele fixate în exteriorul vehiculului, inclusiv portbagajele menţionate la alineatul (1), operatorul de transport nu este răspunzător de obiectele situate în exteriorul vehiculului decât dacă se dovedeşte că pierderea sau prejudiciul rezultă dintr-o acţiune sau o omisiune pe care operatorul de transport a comis-o fie cu intenţia de a provoca o astfel de pierdere sau prejudiciu, fie în mod neglijent şi în cunoştinţă de cauză că ar putea rezulta o astfel de pierdere sau prejudiciu.
Art. 47: Drept aplicabil
Sub rezerva dispoziţiilor prezentei secţiuni, dispoziţiile secţiunii 2 referitoare la răspunderea pentru bagaje se aplică în cazul vehiculelor.
CAPITOLUL IV:Dispoziţii comune
Art. 48: Decăderea din dreptul de a invoca limitele de răspundere
Limitele de răspundere prevăzute în prezentele Reguli uniforme, precum şi dispoziţiile de drept intern care limitează despăgubirea la o sumă fixă nu se aplică dacă se dovedeşte că pierderea sau prejudiciul rezultat în urma unei acţiuni sau omisiuni pe care operatorul de transport a comis-o fie cu intenţia de a provoca o astfel de pierdere sau prejudiciu, fie în mod neglijent şi în cunoştinţă de cauză că ar putea rezulta o astfel de pierdere sau prejudiciu.
Art. 49: Convertibilitate şi dobânzi
(1)În cazul în care calculul despăgubirii impune conversia sumelor exprimate în valută, conversia este efectuată la cursul de schimb aplicabilă în ziua şi în locul în care a fost făcută plata despăgubirii.
(2)Persoana îndreptăţită poate pretinde dobândă asupra despăgubirii, calculată la un procent de cinci la sută per an, începând de la data reclamaţiei prevăzute la articolul 55 sau, dacă nu s-a făcut nicio reclamaţie, de la data acţionării în justiţie.
(3)Cu toate acestea, în cazul unei despăgubiri care trebuie plătită în temeiul articolelor 27 şi 28, dobânda se aplică doar de la data la care au avut loc evenimentele relevante pentru evaluarea valorii despăgubirii, dacă data respectivă este ulterioară datei reclamaţiei sau datei acţionării în justiţie.
(4)În cazul bagajelor, dobânda este datorată doar dacă despăgubirea depăşeşte 16 unităţi de cont pe buletin de bagaje înregistrate.
(5)În cazul bagajelor, dacă persoana îndreptăţită nu îi prezintă operatorului de transport, într-un termen care i-a fost fixat în mod rezonabil, piesele justificative cerute pentru soluţionarea definitivă a reclamaţiei, dobânda nu curge în perioada dintre expirarea termenului fixat şi depunerea efectivă a documentelor în cauză.
Art. 50: Răspunderea în caz de accident nuclear
Operatorul de transport este exonerat de răspunderea care îi revine în temeiul prezentelor Reguli uniforme atunci când pierderea sau prejudiciul a fost cauzat în urma unui accident nuclear şi atunci când operatorul unei instalaţii nucleare, sau altă persoană care îl înlocuieşte este răspunzătoare pentru pierdere sau prejudiciu în temeiul actelor cu putere de lege ale unui stat care reglementează răspunderea în domeniul energiei nucleare.
Art. 51: Persoanele pentru care răspunde operatorul de transport
Operatorul de transport răspunde de agenţii săi şi de alte persoane ale căror servicii le utilizează pentru executarea transportului atunci când agenţii şi persoanele menţionate acţionează în exerciţiul funcţiunii lor. Administratorii infrastructurii feroviare pe care se efectuează transportul sunt consideraţi persoane ale căror servicii le utilizează operatorul de transport pentru executarea transportului.
Art. 52: Alte acţiuni în justiţie
(1)În toate cazurile în care se aplică prezentele Reguli uniforme, orice acţiune în justiţie, indiferent de motive, nu poate fi intentată împotriva operatorului de transport decât în condiţiile şi în limitele prezentelor Reguli uniforme.
(2)Aceeaşi procedură se aplică oricărei acţiuni intentate împotriva agenţilor şi a altor persoane de care răspunde operatorul de transportul în temeiul articolului 51.
TITLUL V:RĂSPUNDEREA CĂLĂTORULUI
Art. 53: Principii specifice de răspundere
Călătorul este răspunzător faţă de operatorul de transport pentru orice pierdere sau prejudiciu:
(a)rezultat din nerespectarea obligaţiilor sale în temeiul
1.articolelor 10, 14 şi 20,
2.dispoziţiilor specifice pentru transportul vehiculelor, conţinute în condiţiile generale de transport, sau
3.Regulamentului privind transportul internaţional feroviar de mărfuri periculoase (RID); sau
(b)cauzat de către obiectele şi animalele care îl însoţesc,
cu excepţia cazului în care dovedeşte că pierderea sau prejudiciul a fost cauzat de circumstanţe pe care nu le putea evita şi pe ale căror consecinţe nu le putea preîntâmpina, în ciuda faptului că a făcut dovada diligenţei cerute unui călător conştiincios. Această dispoziţie nu aduce atingere răspunderii operatorului de transport în temeiul articolului 26 şi al articolului 33 alineatul (1).
TITLUL VI:EXERCITAREA DREPTURILOR
Art. 54: Constatarea unei pierderi parţiale sau a unei deteriorări
(1)În cazul în care o pierdere parţială sau o deteriorare a unui articol aflat în sarcina operatorului de transport (bagaje, vehicule) este descoperită sau presupusă de către operatorul de transport sau pretinsă de către persoana îndreptăţită, operatorul de transport trebuie, fără întârziere şi, dacă este posibil, în prezenţa persoanei îndreptăţite, să întocmească un proces-verbal care să specifice natura pierderii sau a deteriorării, condiţia obiectului şi, pe cât posibil, importanţa pierderii sau a deteriorării, cauza acesteia şi momentul în care s-a produs.
(2)O copie a procesului-verbal de constatare trebuie să fie transmisă gratuit persoanei îndreptăţite.
(3)În cazul în care persoana îndreptăţită nu acceptă constatările din procesul-verbal, aceasta poate solicita ca starea bagajelor sau a vehiculului, precum şi cauza şi valoarea pierderii sau a deteriorării să fie constatate de către un expert numit fie de părţile contractului de transport, fie de o instanţă. Procedura care trebuie respectată este reglementată de actele cu putere de lege ale statului în care are loc constatarea.
Art. 55: Reclamaţiile
(1)Reclamaţiile referitoare la răspunderea operatorului de transport în caz de deces sau vătămare corporală a călătorilor trebuie adresate în scris operatorului de transport împotriva căruia poate fi introdusă o acţiune în justiţie. În cazul unui transport reglementat de un contract unic şi efectuat de operatori de transport succesivi, reclamaţiile pot fi, de asemenea, adresate primului sau ultimului operator de transport, precum şi operatorului de transport care are sediul principal, sucursala sau reprezentanţa care a încheiat contractul de transport în statul în care călătorul este domiciliat sau îşi are reşedinţa obişnuită.
(2)Celelalte reclamaţii referitoare la contractul de transport trebuie adresate în scris operatorului de transport menţionat la articolul 56 alineatele (2) şi (3).
(3)Documentele pe care persoana îndreptăţită le consideră utile pentru a însoţi reclamaţia trebuie prezentate fie în original, fie sub formă de copii, dacă este cazul, copiile fiind autentificate corespunzător, dacă operatorul de transport cere acest lucru. Atunci când are loc soluţionarea reclamaţiei, operatorul de transport poate solicita restituirea legitimaţiei de transport, a buletinului de înregistrare a bagajelor şi a buletinului de transport.
Art. 56: Operatori de transport care pot fi acţionaţi în justiţie
(1)O acţiune în justiţie bazată pe răspunderea operatorului de transport în caz de deces sau vătămare corporală a călătorilor nu poate fi introdusă decât împotriva operatorului de transport răspunzător în temeiul articolului 26 alineatul (5).
(2)Sub rezerva alineatului (4), celelalte acţiuni în justiţie introduse de călători pe baza contractului de transport nu pot fi intentate decât împotriva primului operator de transport, a ultimului operator de transport sau a operatorului de transport care a efectuat acea parte a transportului în cursul căreia s-a produs faptul generator al acţiunii în justiţie.
(3)Atunci când, în cazul unor transporturi efectuate de operatori de transport succesivi, operatorul de transport care trebuie să livreze bagajele sau vehiculul este înscris cu consimţământul său pe buletinul de bagaje înregistrate sau pe buletinul de transport, acesta poate fi acţionat în justiţie în conformitate cu alineatul (2), chiar dacă nu a preluat bagajele sau vehiculul.
(4)Acţiunea în justiţie pentru recuperarea unei sume plătite în baza contractului de transport poate fi introdusă împotriva operatorului de transport care a perceput suma sau împotriva operatorului de transport în beneficiul căruia a fost percepută această sumă.
(5)Acţiunea în justiţie poate fi introdusă împotriva unui operator de transport diferit de cei menţionaţi la alineatele (2) şi (4) atunci când acţiunea este prezentată ca cerere reconvenţională sau ca excepţie în instanţă referitoare la o reclamaţie principală bazată pe acelaşi contract de transport.
(6)În măsura în care prezentele Reguli uniforme se aplică operatorului de transport substituit, acesta poate de asemenea să fie acţionat în justiţie.
(7)Dacă reclamantul poate alege între mai mulţi operatori de transport, dreptul său de opţiune se stinge de îndată ce introduce o acţiune în justiţie împotriva unuia dintre ei; aceasta se aplică de asemenea dacă reclamantul poate alege între unul sau mai mulţi operatori de transport şi un operator de transport substituit.
Art. 58: Stingerea acţiunii în justiţie în caz de deces sau vătămare corporală
(1)Orice acţiune în justiţie al persoanei îndreptăţite, bazat pe răspunderea operatorului de transport în caz de deces sau vătămare corporală, se stinge dacă persoana îndreptăţită nu semnalează accidentul suferit de călător, într-un termen de 12 luni de la data constatării pierderii sau prejudiciului, unuia dintre operatorii de transport căruia îi poate fi adresată o reclamaţie în conformitate cu articolul 55 alineatul (1). În cazul în care persoana îndreptăţită sesizează verbal accidentul operatorului de transport, acesta trebuie să elibereze o dovadă a acestei sesizări verbale.
(2)Cu toate acestea, acţiunea în justiţie nu se stinge dacă:
a)în termenul prevăzut la alineatul (1), persoana îndreptăţită a adresat o reclamaţie unuia dintre transportatorii desemnaţi la articolul 55 alineatul (1);
b)în termenul prevăzut la alineatul (1), operatorul de transport răspunzător a luat cunoştinţă de accident pe o altă cale;
c)accidentul nu a fost semnalat sau a fost semnalat tardiv în urma unor circumstanţe care nu pot fi imputate persoanei îndreptăţite;
d)persoana îndreptăţită dovedeşte că accidentul a avut drept cauză o vină a operatorului de transport.
Art. 59: Stingerea acţiunii în justiţie rezultată din transportul de bagaje
(1)Acceptarea bagajelor de către persoana îndreptăţită stinge orice acţiune în justiţie împotriva operatorului de transport, rezultat din contractul de transport, în caz de pierdere parţială, deteriorare sau de întârziere la livrare.
(2)Cu toate acestea, acţiunea în justiţie nu se stinge:
a)în caz de pierdere parţială sau de deteriorare dacă:
1.pierderea sau deteriorarea a fost constatată în conformitate cu articolul 54 înainte ca persoana îndreptăţită să accepte bagajele;
2.constatarea care ar fi trebuit să fie făcută în conformitate cu articolul 54 a fost omisă exclusiv din vina operatorului de transport;
b)în caz de pierdere sau deteriorare neobservabilă, a cărei existenţă este constatată după acceptarea bagajelor de către persoana îndreptăţită, dacă aceasta din urmă
1.solicită o constatare în conformitate cu articolul 54 imediat după descoperirea pierderii sau deteriorării, cel târziu în termen de trei zile de la acceptarea bagajelor şi
2.dovedeşte în plus că pierderea sau deteriorarea a survenit în perioada dintre luarea în primire de către operatorul de transport şi livrare;
c)în caz de întârziere la livrare, dacă persoana îndreptăţită şi-a valorificat drepturile, în termen de 21 de zile, împotriva unuia dintre operatorii de transport menţionaţi la articolul 56 alineatul (3);
d)persoana îndreptăţită dovedeşte că pierderea sau deteriorarea a avut drept cauză culpa operatorului de transport.
Art. 60: Termenul de prescripţie
(1)Termenul de prescripţie a acţiunii în justiţie privind daunele-interese bazate pe răspunderea operatorului de transport în caz de deces sau vătămare corporală a călătorilor este:
a)în cazul unui călător, trei ani începând din ziua următoare accidentului;
b)în cazul celorlalte persoane îndreptăţite, trei ani începând de a doua zi după decesul călătorului, fără ca acest termen să poată totuşi depăşi cinci ani din ziua următoare accidentului.
(2)Termenul de prescripţie pentru celelalte acţiuni rezultate din contractul de transport este de un an. Cu toate acestea, termenul de prescripţie este de doi ani în cazul unei acţiuni în justiţie pentru pierdere sau prejudiciu rezultat dintr-o acţiune sau omisiune comisă fie cu intenţia de a provoca un astfel de prejudiciu, fie în mod neglijent şi în cunoştinţă de cauză că ar putea rezulta un astfel de prejudiciu.
(3)Termenul de prescripţie prevăzut la alineatul (2) curge pentru acţiuni în justiţie:
a)pentru despăgubirea pierderii totale, din a 14-a zi care urmează expirării termenului prevăzut la articolul 22 alineatul (3);
b)pentru despăgubirea pierderii parţiale, a deteriorării sau a întârzierii la livrare începând din ziua în care a avut loc livrarea;
c)în toate celelalte cazuri referitoare la transportul călătorilor, începând din ziua expirării valabilităţii legitimaţiei de transport.
Ziua indicată pentru începerea termenului de prescripţie nu este inclusă în termen.
(4)Suspendarea şi întreruperea termenului de prescripţie sunt, de altfel, reglementate de dreptul intern.
TITLUL VII:RAPORTURILE DINTRE OPERATORII DE TRANSPORT
Art. 61: Distribuirea preţului de transport
(1)Orice operator de transport trebuie să plătească operatorilor de transport interesaţi partea care le revine dintr-un transport pe care l-a încasat sau pe care ar fi trebuit să-l încaseze. Modalităţile de plată sunt fixate prin convenţie între operatori de transport.
(2)Articolul 6 alineatul (3), articolul 16 alineatul (3) şi articolul 25 se aplică şi în privinţa raporturilor dintre operatori de transport succesivi.
Art. 62: Dreptul de regres
(1)Operatorul de transport care a plătit o despăgubire în temeiul prezentelor Reguli uniforme are un drept de regres împotriva operatorilor de transport care au participat la transport în conformitate cu prevederile următoare:
a)operatorul de transport care a cauzat pierderea sau deteriorarea este singurul răspunzător;
b)atunci când pierderea sau deteriorarea a fost cauzată de mai mulţi operatori de transport, fiecare dintre ei răspunde pentru pierderea sau deteriorarea pe care a provocat-o; dacă o asemenea diferenţiere este imposibilă, despăgubirea este repartizată între operatorii de transport în conformitate cu litera (c);
c)dacă nu se poate dovedi care dintre operatorii de transport a cauzat pierderea sau deteriorarea, despăgubirea este repartizată între toţi operatorii de transport care au participat la transport, cu excepţia celor care demonstrează că pierderea sau deteriorarea nu a fost cauzată de ei; această repartizare se face proporţional cu partea din preţul de transport care îi revine fiecărui operator de transport.
(2)În cazul insolvabilităţii unuia dintre aceşti operatori de transport, partea neplătită care îi revine acestuia este repartizată între toţi ceilalţi operatori de transport care au participat la transport, proporţional cu preţul de transport care îi revine fiecăruia.
Art. 63: Procedura de regres
(1)Validitatea plăţii efectuate de către operatorul de transport care exercită un drept de regres în conformitate cu articolul 62 nu poate fi contestată de către operatorul de transport împotriva căruia este exercitat regresul atunci când despăgubirea a fost stabilită de o instanţă şi când acestui ultim operator de transport, înştiinţat în mod corespunzător de proces, i s-a permis să intervină în proces. Instanţa sesizată prin acţiunea principală în justiţie fixează termenele acordate pentru o astfel de chemare în judecată şi pentru intervenţia la proces.
(2)Operatorul de transport care îşi exercită dreptul de regres trebuie să-şi prezinte reclamaţia în una şi aceeaşi instanţă împotriva tuturor operatorilor de transport cu care nu a ajuns la o înţelegere, sub sancţiunea de a-şi pierde dreptul de regres împotriva celor pe care nu i–a acţionat în judecată.
(3)Instanţa statuează printr-o unică şi singură hotărâre asupra tuturor acţiunilor în regres cu care este sesizată.
(4)Operatorul de transport care doreşte să-şi valorifice dreptul de regres poate sesiza instanţa statului pe teritoriul căruia unul din operatorii de transport participanţi la transport îşi are sediul principal, sucursala sau reprezentanţa care a încheiat contractul de transport.
(5)Atunci când acţiunea în justiţie trebuie introdusă împotriva mai multor operatori de transport, operatorul de transport reclamant o poate alege, dintre instanţele competente în conformitate cu alineatul (4), pe aceea în faţa căreia îşi va introduce regresul.
(6)Nu pot fi introduse în instanţă acţiuni în regres împreună cu acţiuni de despăgubire introduse de persoana îndreptăţită în baza contractului de transport.
Art. 64: Convenţii referitoare la acţiuni în regres
Operatorii de transport sunt liberi să încheie între ei convenţii care derogă de la articolele 61 şi 62.
ANEXA II:INFORMAŢIILE MINIME PE CARE LE COMUNICĂ ÎNTREPRINDERILE FEROVIARE ŞI VÂNZĂTORII DE LEGITIMAŢII DE TRANSPORT
Partea I:Informaţii anterioare călătoriei
Condiţiile generale aplicabile contractului
Orarele şi condiţiile pentru cea mai rapidă călătorie
Orarele şi condiţiile pentru toate preţurile disponibile, evidenţiind cele mai mici preţuri
Accesibilitatea, condiţiile de acces şi disponibilitatea la bord a echipamentelor pentru persoanele cu handicap şi persoanele cu mobilitate redusă, în conformitate cu Directiva (UE) 2019/882 şi cu Regulamentele (UE) nr. 454/2011 şi (UE) nr. 1300/2014
Disponibilitatea capacităţii şi condiţiile de acces pentru biciclete
Disponibilitatea locurilor în vagoanele de clasa întâi şi clasa a doua, precum şi în vagoanele cuşetă şi vagoanele de dormit
Perturbările şi întârzierile (prevăzute şi în timp real)
Disponibilitatea la bord a unor echipamente, inclusiv a reţelei Wi-Fi şi a toaletelor, şi a serviciilor de la bord, inclusiv a asistenţei oferite de personal călătorilor.
Informaţii anterioare achiziţionării, indicând dacă legitimaţia sau legitimaţiile de transport constituie un bilet direct
Procedurile pentru reclamarea bagajelor pierdute
Procedurile pentru introducerea plângerilor
Partea II:Informaţii în cursul călătoriei
Serviciile şi echipamentele de la bord, inclusiv Wi-Fi
Următoarea gară
Perturbările şi întârzierile (prevăzute şi în timp real)
Principalele legături
Aspecte privind securitatea şi siguranţa
Partea III:Operaţiuni privind sistemele de rezervare
Cereri privind disponibilitatea serviciilor de transport feroviar, inclusiv tarifele aplicabile
Cereri de rezervare a serviciilor de transport feroviar
Cereri de anulare parţială sau integrală a unei rezervări
ANEXA III:STANDARDELE MINIME DE CALITATE A SERVICIILOR
Informaţiile şi legitimaţiile de călătorie
Punctualitatea serviciilor şi principiile generale pentru a face faţă disfuncţionalităţilor serviciilor
Întârzierile
(i)întârzierea medie generală a serviciilor ca procent per categorie de serviciu (de lung parcurs, regional şi urban/suburban);
(ii)procentul întârzierilor cauzate de circumstanţele menţionate la articolul 19 alineatul (10)
(iii)procentul serviciilor care au suferit întârzieri la plecare;
(iv)procentul serviciilor care au suferit întârzieri la sosire:
- procentul întârzierilor de sub 60 de minute;
- procentul întârzierilor de 60-119 minute;
- procentul întârzierilor de 120 de minute sau mai mult.
Anularea serviciilor
(i)anularea serviciilor ca procent per categorie de serviciu (internaţional, de lung parcurs intern, regional şi urban/suburban);
(ii)anularea serviciilor ca procent per categorie de serviciu (internaţional, de lung parcurs intern, regional şi urban/suburban) cauzată de circumstanţele menţionate la articolul 19 alineatul (10).
Starea de curăţenie a materialului rulant şi a echipamentelor gărilor (calitatea aerului şi controlul temperaturii din vagoane, igiena echipamentelor sanitare etc.)
Evaluarea satisfacţiei clienţilor
Tratarea plângerilor, rambursările şi despăgubirile în caz de nerespectare a normelor de calitate a serviciului
Asistenţa acordată persoanelor cu handicap şi persoanelor cu mobilitate redusă şi discutarea acestei asistenţe cu organizaţiile reprezentative şi, în cazurile în care este relevant, cu reprezentanţii persoanelor cu handicap şi ai persoanelor cu mobilitate redusă.
Hotararea 527/2023 privind stabilirea unor măsuri pentru asigurarea aplicării Regulamentului (UE) 2021/782 al Parlamentului European şi al Consiliului din 29 aprilie 2021 privind drepturile şi obligaţiile călătorilor din transportul feroviar
Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.
Art. 1
Se desemnează Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română - ASFR ca organism responsabil cu aplicarea şi supravegherea respectării Regulamentului (UE) 2021/782 al Parlamentului European şi al Consiliului din 29 aprilie 2021 privind drepturile şi obligaţiile călătorilor din transportul feroviar, denumit în continuare Regulament.
Art. 2
(1)În tot cuprinsul prezentei hotărâri se aplică definiţiile prevăzute la art. 3 din Regulament.
(2)Serviciile urbane şi suburbane de transport feroviar de călători reprezintă serviciile de transport feroviar de călători care funcţionează pentru a satisface necesităţile de transport ale unui centru urban sau ale unei conurbaţii şi ale zonelor de proximitate/limitrofe şi se efectuează numai cu trenuri de călători de categoria "regio" - subcategoria "regio metropolitan".
(3)Serviciile regionale de transport feroviar de călători reprezintă serviciile de transport feroviar de călători care au ca scop principal să răspundă cerinţelor de transport ale unei regiuni, inclusiv ale unei regiuni transfrontaliere, şi se efectuează numai cu trenuri de călători de categoria "regio" - subcategoriile "regio" şi "regio expres".
(4)Serviciile de transport internaţional de călători sunt servicii în cadrul cărora trenurile traversează cel puţin o frontieră a unui stat membru, al căror scop principal este acela de a transporta călători între staţii aflate în state membre diferite şi care se pot efectua cu trenuri de călători de orice rang.
(5)Serviciile de lung parcurs de transport feroviar de călători se efectuează cu trenuri din categoriile "InterCity" şi "InterRegio".
Art. 3
În aplicarea prevederilor art. 2 alin. (2) din Regulament, serviciile care sunt exploatate strict pentru utilizări istorice sau turistice se exceptează de la aplicarea Regulamentului, cu excepţia art. 13 şi 14.
Art. 4
În aplicarea prevederilor art. 2 alin. (6) lit. (b) din Regulament, serviciile de transport feroviar internaţional de călători, în cazul cărora o parte importantă, incluzând cel puţin o oprire programată într-o gară, este efectuată în afara Uniunii Europene, se exceptează de la aplicarea Regulamentului.
Art. 5
În aplicarea prevederilor art. 2 alin. (6) lit. (a) din Regulament, serviciile de transport feroviar urban şi suburban de călători se exceptează de la aplicarea Regulamentului, cu excepţia art. 5, 11, 13, 14, 21, 22, 27 şi 28, conform prevederilor art. 2 alin. (8) paragraful 1 din Regulament.
Art. 6
(1)În aplicarea prevederilor art. 2 alin. (6) lit. (a) din Regulament, serviciile de transport regional se exceptează de la aplicarea Regulamentului, cu excepţia art. 5, 6, 11, 12, 13, 14, art. 18 alin. (3) şi art. 21-28, conform prevederilor art. 2 alin. (8) paragrafele 1 şi 2 din Regulament.
(2)Prin excepţie de la alin. (1), derogările de la aplicarea art. 12 alin. (1) şi a art. 18 alin. (3) din Regulament, acordate serviciilor de transport feroviar regional de călători, se aplică numai până la data de 7 iunie 2028, conform prevederilor art. 2 alin. (8) al treilea paragraf din Regulament.
(3)Termenul minim în care se face notificarea cu privire la nevoile de asistenţă ale călătorului de la 24 la 36 de ore se prelungeşte până la data de 30 iunie 2026, potrivit art. 24 lit. (a) din Regulament.
Art. 7
În aplicarea prevederilor art. 2 alin. (4) din Regulament, serviciile de transport feroviar intern de călători se exceptează de la aplicarea art. 15, 17, 19, art. 20 alin. (2) lit. (a) şi (b) şi art. 30 alin. (2) din Regulament până la data de 2 decembrie 2029.
Art. 8
În aplicarea prevederilor art. 2 alin. (5) din Regulament, dispoziţiile art. 10 din Regulament nu se aplică până la data de 7 iunie 2030.
Art. 9
(1)Încălcarea dispoziţiilor din Regulament atrage răspunderea civilă, contravenţională sau penală, după caz, a celor vinovaţi, în condiţiile legii.
(2)Constituie contravenţii următoarele fapte şi se sancţionează după cum urmează:
a)nerespectarea de către întreprinderea feroviară a dispoziţiilor art. 6 alin. (1) şi (4) "Biciclete" din Regulament, cu amendă de la 1.000 lei la 3.000 lei;
b)nerespectarea de către întreprinderea feroviară, operatorul de turism sau vânzătorul de legitimaţii de transport a dispoziţiilor art. 7 alin. (1) "Inadmisibilitatea exonerării şi indicarea limitărilor" din Regulament, cu amendă de la 1.000 lei la 3.000 lei;
c)nerespectarea de către întreprinderea feroviară sau, după caz, autoritatea competentă care răspunde de un contract de servicii publice feroviare a dispoziţiilor art. 8 "Obligaţia de a comunica informaţiile privind întreruperea serviciilor" din Regulament, cu amendă de la 1.000 lei la 5.000 lei;
d)nerespectarea de către întreprinderea feroviară, operatorul de turism sau vânzătorul de legitimaţii de transport care oferă contracte de transport în numele uneia sau al mai multor întreprinderi feroviare a dispoziţiilor art. 9 "Informaţii de călătorie" din Regulament, cu amendă de la 1.000 lei la 3.000 lei;
e)nerespectarea de către administratorul de infrastructură sau întreprinderea feroviară a dispoziţiilor art. 10 alin. (1)-(3) "Accesul la informaţiile de trafic şi de călătorie" din Regulament, cu amendă de la 1.000 lei la 5.000 lei;
f)nerespectarea de către întreprinderea feroviară a dispoziţiilor art. 11 alin. (2)-(4) "Disponibilitatea legitimaţiilor de transport şi a rezervărilor" din Regulament, cu amendă de la 5.000 lei la 10.000 lei;
g)nerespectarea de către întreprinderea feroviară a dispoziţiilor art. 13 "Răspunderea faţă de călători şi de bagajele lor" din Regulament, cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei;
h)nerespectarea de către întreprinderea feroviară a dispoziţiilor art. 14 "Asigurare şi acoperirea răspunderii" din Regulament, cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei;
i)nerespectarea de către întreprinderea feroviară a dispoziţiilor art. 15 alin. (1) şi (2) "Plăţile în avans" din Regulament, cu amendă de la 5.000 lei la 10.000 lei;
j)nerespectarea de către întreprinderea feroviară a dispoziţiilor art. 16 "Declinarea răspunderii" din Regulament, cu amendă de la 1.000 lei la 3.000 lei;
k)nerespectarea de către întreprinderea feroviară a dispoziţiilor art. 17 "Răspunderea pentru întârzieri, pierderea legăturii şi anulări" din Regulament, cu amendă de la 1.000 lei la 3.000 lei;
l)nerespectarea de către întreprinderea feroviară a dispoziţiilor art. 18 alin. (1)-(5) "Rambursarea şi redirecţionarea" din Regulament, cu amendă de la 1.000 lei la 3.000 lei;
m)nerespectarea de către întreprinderea feroviară a dispoziţiilor art. 19 alin. (1)-(3), (6) şi (7) "Despăgubirea" din Regulament, cu amendă de la 1.000 lei la 3.000 lei;
n)nerespectarea de către întreprinderea feroviară sau gestionarul de gară a dispoziţiilor art. 20 "Asistenţă" din Regulament, cu amendă de la 1.000 lei la 3.000 lei;
o)nerespectarea de către întreprinderea feroviară sau gestionarul de gară a dispoziţiilor art. 21 "Dreptul la transport" din Regulament, cu amendă de la 5.000 lei la 10.000 lei;
p)nerespectarea de către întreprinderea feroviară, gestionarul de gară, vânzătorul de legitimaţii de transport sau operatorul de turism a dispoziţiilor art. 22 "Informarea persoanelor cu handicap şi a persoanelor cu mobilitate redusă" din Regulament, cu amendă de la 5.000 lei la 10.000 lei;
q)nerespectarea de către întreprinderea feroviară sau gestionarul de gară a dispoziţiilor art. 23 "Asistenţa în gări şi la bordul trenurilor" din Regulament, cu amendă de la 1.000 lei la 5.000 lei;
r)nerespectarea de către întreprinderea feroviară, gestionarul de gară, vânzătorul de legitimaţii de transport sau operatorul de turism de la care a fost achiziţionată legitimaţia de transport a dispoziţiilor art. 24 "Condiţiile în care se acordă asistenţă" din Regulament, cu amendă de la 1.000 lei la 5.000 lei;
s)nerespectarea de către întreprinderea feroviară sau gestionarul de gară a dispoziţiilor art. 25 "Despăgubirea pentru echipamente de mobilitate, dispozitive de asistare şi câini de asistenţă" din Regulament, cu amendă de la 1.000 lei la 5.000 lei;
ş)nerespectarea de către administratorul infrastructurii, întreprinderea feroviară sau gestionarul de gară a dispoziţiilor art. 27 "Securitatea personală a călătorilor" din Regulament, cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei;
t)nerespectarea de către întreprinderea feroviară sau gestionarul de gară a dispoziţiilor art. 28 "Plângeri" din Regulament, cu amendă de la 1.000 lei la 3.000 lei;
ţ)nerespectarea de către întreprinderea feroviară sau gestionarul de gară a dispoziţiilor art. 29 "Standarde de calitate a serviciilor" din Regulament, cu amendă de la 1.000 lei la 5.000 lei;
u)nerespectarea de către întreprinderea feroviară, gestionarul de gară, vânzătorul de legitimaţii de transport şi operatorul de turism a dispoziţiilor art. 30 "Informarea călătorilor cu privire la drepturile lor" din Regulament, cu amendă de la 1.000 lei la 3.000 lei.
(3)Constatarea contravenţiilor prevăzute la alin. (2), precum şi aplicarea sancţiunilor aferente se fac, cu respectarea dispoziţiilor legale în vigoare, de către reprezentanţii împuterniciţi ai Autorităţii de Siguranţă Feroviară Române - ASFR.
Art. 10
Dispoziţiile prezentei hotărâri referitoare la contravenţii se completează cu prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare.
Art. 11
(1)Prezenta hotărâre intră în vigoare la data de 7 iunie 2023, cu excepţia art. 7 care intră în vigoare la data de 3 decembrie 2024 şi a art. 9 şi 10 care intră în vigoare în termen de 10 zile de la data publicării prezentei hotărâri în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(2)La data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, Hotărârea Guvernului nr. 1.476/2009 privind stabilirea unor măsuri pentru asigurarea aplicării Regulamentului (CE) nr. 1.371/2007 al Parlamentului European şi al Consiliului din 23 octombrie 2007 privind drepturile şi obligaţiile călătorilor din transportul feroviar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 833 din 3 decembrie 2009, cu modificările şi completările ulterioare, se abrogă, cu excepţia art. 3 alin. (1) şi (2) şi art. 5 care se abrogă începând cu data de 3 decembrie 2024.
-****-
Călătorii ne aleg pentru calitatea serviciilor oferite și mai ales pentru flexibilitatea și orientarea către client pe care le-am avut înca din prima lună de funcționare. Avem placerea să ne mândrim cu oferirea nu doar a unui servciu de transport ci și cu aportul pentru comunitățile locale pe secțiile pe care le deservim. De-a lungul celor 10 ani le-am oferit călătorilor noștri mai mult decât un mijloc de transport, le-am oferit posibilitatea de a comunica direct cu noi.
